De-atâtea ori Isuse, Doamne,
Din furtună și necaz, m-ai izbăvit;
Și cu puterea Ta măreață
Vânturile Tu le-ai liniștit!
Când primejdia a fost mare,
Nici-un val nu m-a luat din Mâna Ta;
Căci pașii mei i-ai ocrotit!
Nu am fost singur părăsit,
Tu ai vegheat asupra mea.
Din furtună și necaz, m-ai izbăvit;
Și cu puterea Ta măreață
Vânturile Tu le-ai liniștit!
Când primejdia a fost mare,
Nici-un val nu m-a luat din Mâna Ta;
Căci pașii mei i-ai ocrotit!
Nu am fost singur părăsit,
Tu ai vegheat asupra mea.
În Tine Doamne mă încred,
Ești locul meu de adăpost
În vreme de necaz!
Scutul și izbăvirea mea,
Mereu ai fost și vei rămâne ne-ncetat.
Ești locul meu de adăpost
În vreme de necaz!
Scutul și izbăvirea mea,
Mereu ai fost și vei rămâne ne-ncetat.
În tine Doamne mă încred,
Tu ești Dumnezeul meu.
De cine oare să mă tem?
Brațul Tău mă va păzi,
La umbra Ta în siguranță
Liniștit pe veci voi fi!
Tu ești Dumnezeul meu.
De cine oare să mă tem?
Brațul Tău mă va păzi,
La umbra Ta în siguranță
Liniștit pe veci voi fi!
Când de cel rău am fost lovit,
Căzut, cu-atâta drgoste m-ai ridicat.
Și cu vocea Ta duioasă,
M-ai mângâiat și rănile mi le-ai legat.
Într-o lume-ntunecată,
Lumina Ta a strălucit, în viața mea.
Și pe calea către cer,
Tu Doamne m-ai condus neîncetat!
Căzut, cu-atâta drgoste m-ai ridicat.
Și cu vocea Ta duioasă,
M-ai mângâiat și rănile mi le-ai legat.
Într-o lume-ntunecată,
Lumina Ta a strălucit, în viața mea.
Și pe calea către cer,
Tu Doamne m-ai condus neîncetat!
În Tine Doamne mă încred,
Ești locul meu de adăpost
În vreme de necaz!
Scutul și izbăvirea mea,
Mereu ai fost și vei rămâne ne-ncetat.
Ești locul meu de adăpost
În vreme de necaz!
Scutul și izbăvirea mea,
Mereu ai fost și vei rămâne ne-ncetat.
În tine Doamne mă încred,
Tu ești Dumnezeul meu.
De cine oare să mă tem?
/: Brațul Tău mă va păzi,
La umbra Ta în siguranță
Liniștit pe veci voi fi! :/
Tu ești Dumnezeul meu.
De cine oare să mă tem?
/: Brațul Tău mă va păzi,
La umbra Ta în siguranță
Liniștit pe veci voi fi! :/
De-atâtea ori Isuse, Doamne,
Din furtună și necaz, m-ai izbăvit;
Și cu puterea Ta măreață
Vânturile Tu le-ai liniștit!
Când primejdia a fost mare,
Nici-un val nu m-a luat din Mâna Ta;
Căci pașii mei i-ai ocrotit!
Nu am fost singur părăsit,
Tu ai vegheat asupra mea.
Din furtună și necaz, m-ai izbăvit;
Și cu puterea Ta măreață
Vânturile Tu le-ai liniștit!
Când primejdia a fost mare,
Nici-un val nu m-a luat din Mâna Ta;
Căci pașii mei i-ai ocrotit!
Nu am fost singur părăsit,
Tu ai vegheat asupra mea.
În Tine Doamne mă încred,
Ești locul meu de adăpost
În vreme de necaz!
Scutul și izbăvirea mea,
Mereu ai fost și vei rămâne ne-ncetat.
Ești locul meu de adăpost
În vreme de necaz!
Scutul și izbăvirea mea,
Mereu ai fost și vei rămâne ne-ncetat.
În tine Doamne mă încred,
Tu ești Dumnezeul meu.
De cine oare să mă tem?
Brațul Tău mă va păzi,
La umbra Ta în siguranță
Liniștit pe veci voi fi!
Tu ești Dumnezeul meu.
De cine oare să mă tem?
Brațul Tău mă va păzi,
La umbra Ta în siguranță
Liniștit pe veci voi fi!
Când de cel rău am fost lovit,
Căzut, cu-atâta drgoste m-ai ridicat.
Și cu vocea Ta duioasă,
M-ai mângâiat și rănile mi le-ai legat.
Într-o lume-ntunecată,
Lumina Ta a strălucit, în viața mea.
Și pe calea către cer,
Tu Doamne m-ai condus neîncetat!
Căzut, cu-atâta drgoste m-ai ridicat.
Și cu vocea Ta duioasă,
M-ai mângâiat și rănile mi le-ai legat.
Într-o lume-ntunecată,
Lumina Ta a strălucit, în viața mea.
Și pe calea către cer,
Tu Doamne m-ai condus neîncetat!
În Tine Doamne mă încred,
Ești locul meu de adăpost
În vreme de necaz!
Scutul și izbăvirea mea,
Mereu ai fost și vei rămâne ne-ncetat.
Ești locul meu de adăpost
În vreme de necaz!
Scutul și izbăvirea mea,
Mereu ai fost și vei rămâne ne-ncetat.
În tine Doamne mă încred,
Tu ești Dumnezeul meu.
De cine oare să mă tem?
/: Brațul Tău mă va păzi,
La umbra Ta în siguranță
Liniștit pe veci voi fi! :/
Tu ești Dumnezeul meu.
De cine oare să mă tem?
/: Brațul Tău mă va păzi,
La umbra Ta în siguranță
Liniștit pe veci voi fi! :/
