Scrisoare Iubitule scriu să-nțelegi, versuri

Iubitule, scriu să-nțelegi,
Mărturisindu-mi gândul,
/: C-a lui povară zile-ntregi
M-apasă greu, de-a rândul. :/

Săgețile vrăjmașe dor,
Adânc se-nfig în viață,
/: Și focul lor ucigător
Mă arde și mă-ngheață. :/

Dar cel mai veninos venin
Ce inima-mi străbate,
/: Nu vine de Ia cel străin,
Ci din săgeți de frate. :/

Cu arcul lui țintește drept
A vieții rădăcină,
/: A inimi-mi bătaie-n piept,
Și-a ochilor lumină. :/

Căci taina sufletului, el
Mi-o știe și mă doare,
/: Când văd că vrea în chip mișel
Viața să-mi doboare! :/

Unitu-s-a cu cel vrăjmaș,
Durerea să-mi mărească,
/: Cu glas hain, cu ochi trufaș,
Mai crud să mă lovească! :/

Cuvântul mi-i prea slab
Să pot cuprinde-n el simțirea,
/: Ce-mi scurmă sufletul meu tot
Și-ntunecă privirea. :/

O, Doamne, Doamne Tu mă știi,
Știi tot ce mă frământă,
/: Știi starea inimii pustii…
Vreau pacea Ta preasfântă! :/

Iubirea Ta vreau a primi,
În inima mea toată,
/: Că-adânc doresc să pot iubi,
Pe cel ce mă săgeată! :/

Vreau inima-mi să i-o descui
Să simtă-a ei văpaie,
/: Ce arde-n slujba Domnului,
Cu fiece bătaie! :/

Că nu ascunde gând străin,
Nu are altă țintă,
/: Decât, Isus, s-arate plin,
Ființa Ta Preasfântă. :/

Și liberat de-acest pământ,
Legat doar de iubire,
/: Mereu, mereu spre Cer m-avânt
Cu-ntreaga mea simțire! :/

Iubitule, iubitul meu,
Mă doare-a ta rănire,
/: Dar oricât m-ar durea de greu,
Nu vreau o despărțire. :/

Și planuri și păreri și legi,
Și orice ne-ar desparte,
/: Să le-aruncăm pe toate-ntregi,
În fundul mării moarte. :/

În Domnul
Numa-n El uniți,
Și-n dragostea Lui mare,
/: Iubite-așa să fim găsiți,
În sfânta Lui Lucrare! :/