Ce scânteieri de raze văzduhul îl cuprinde!
Și bolta grea de slavă, ce tainic se închină…!
Dar tu, sărmane suflet, nu simți ceva ce arde
Și-ți răscolește-n suflet, chemând înspre Lumină…?
Și bolta grea de slavă, ce tainic se închină…!
Dar tu, sărmane suflet, nu simți ceva ce arde
Și-ți răscolește-n suflet, chemând înspre Lumină…?
Nu simți, pribeag prin doruri, prin văile deșarte,
Un sfânt fior ce 'nalță spre culmile divine?
Nu simți un glas de Tată, șoptindu-ți de Departe
Că dintre toți din lume, te vrea mai mult pe tine?
Un sfânt fior ce 'nalță spre culmile divine?
Nu simți un glas de Tată, șoptindu-ți de Departe
Că dintre toți din lume, te vrea mai mult pe tine?
Pe tine, -un rob al legii, zdrobit de apăsare,
Pe tine, ce-ți pierzi viața prin cioburi și ruine,
Când împrejuru-ți este belșug de îndurare…
Cine mai mult te cheamă și te dorește…? Cine…?
Pe tine, ce-ți pierzi viața prin cioburi și ruine,
Când împrejuru-ți este belșug de îndurare…
Cine mai mult te cheamă și te dorește…? Cine…?
Te-avânți cu-atâta trudă spre-un „nicăieri” vremelnic
Și-ți irosești viața cu-atâta nepăsare!
Iar Domnul Slavei plânge, într-un ungher sfielnic,
Și rana-ți sângerândă atât de-amar îl doare!
Și-ți irosești viața cu-atâta nepăsare!
Iar Domnul Slavei plânge, într-un ungher sfielnic,
Și rana-ți sângerândă atât de-amar îl doare!
Privește tu, sărmane, ce dragoste-ți arată
Stăpânul omenirii, Mielul jertfit pe cruce,
Și vino, plânge-ți vina la pieptul Său de Tată,
Ca să-I primești iertarea și dragostea-I cea dulce…
Stăpânul omenirii, Mielul jertfit pe cruce,
Și vino, plânge-ți vina la pieptul Său de Tată,
Ca să-I primești iertarea și dragostea-I cea dulce…
Ce scânteieri de raze văzduhul îl cuprinde!
Și bolta grea de slavă, ce tainic se închină…!
Dar tu, sărmane suflet, nu simți ceva ce arde
Și-ți răscolește-n suflet, chemând înspre Lumină…?
Și bolta grea de slavă, ce tainic se închină…!
Dar tu, sărmane suflet, nu simți ceva ce arde
Și-ți răscolește-n suflet, chemând înspre Lumină…?
Nu simți, pribeag prin doruri, prin văile deșarte,
Un sfânt fior ce 'nalță spre culmile divine?
Nu simți un glas de Tată, șoptindu-ți de Departe
Că dintre toți din lume, te vrea mai mult pe tine?
Un sfânt fior ce 'nalță spre culmile divine?
Nu simți un glas de Tată, șoptindu-ți de Departe
Că dintre toți din lume, te vrea mai mult pe tine?
Pe tine, -un rob al legii, zdrobit de apăsare,
Pe tine, ce-ți pierzi viața prin cioburi și ruine,
Când împrejuru-ți este belșug de îndurare…
Cine mai mult te cheamă și te dorește…? Cine…?
Pe tine, ce-ți pierzi viața prin cioburi și ruine,
Când împrejuru-ți este belșug de îndurare…
Cine mai mult te cheamă și te dorește…? Cine…?
Te-avânți cu-atâta trudă spre-un „nicăieri” vremelnic
Și-ți irosești viața cu-atâta nepăsare!
Iar Domnul Slavei plânge, într-un ungher sfielnic,
Și rana-ți sângerândă atât de-amar îl doare!
Și-ți irosești viața cu-atâta nepăsare!
Iar Domnul Slavei plânge, într-un ungher sfielnic,
Și rana-ți sângerândă atât de-amar îl doare!
Privește tu, sărmane, ce dragoste-ți arată
Stăpânul omenirii, Mielul jertfit pe cruce,
Și vino, plânge-ți vina la pieptul Său de Tată,
Ca să-I primești iertarea și dragostea-I cea dulce…
Stăpânul omenirii, Mielul jertfit pe cruce,
Și vino, plânge-ți vina la pieptul Său de Tată,
Ca să-I primești iertarea și dragostea-I cea dulce…
