Să-Ți recunosc, Isuse glasul,
Din mii de glasuri pe pământ,
/: Nimic să nu-mi abată pasul,
Din calea sfântului Cuvânt! :/
Din mii de glasuri pe pământ,
/: Nimic să nu-mi abată pasul,
Din calea sfântului Cuvânt! :/
Și cât de neagră-ar fi furtuna,
Ce marea vieții-ar frământa,
/: Tu dă-mi lumină totdeauna,
Să recunosc Ființa Ta! :/
Ce marea vieții-ar frământa,
/: Tu dă-mi lumină totdeauna,
Să recunosc Ființa Ta! :/
Căci glasul Tău, Ființa-Ți dragă,
Îmi e de-ajuns în orice greu,
/: Acum și-n veșnicia-ntreagă,
Tu să-mi rămâi, doar Tu, al meu! :/
Îmi e de-ajuns în orice greu,
/: Acum și-n veșnicia-ntreagă,
Tu să-mi rămâi, doar Tu, al meu! :/
Să-Ți recunosc, Isuse glasul,
Din mii de glasuri pe pământ,
/: Nimic să nu-mi abată pasul,
Din calea sfântului Cuvânt! :/
Din mii de glasuri pe pământ,
/: Nimic să nu-mi abată pasul,
Din calea sfântului Cuvânt! :/
Și cât de neagră-ar fi furtuna,
Ce marea vieții-ar frământa,
/: Tu dă-mi lumină totdeauna,
Să recunosc Ființa Ta! :/
Ce marea vieții-ar frământa,
/: Tu dă-mi lumină totdeauna,
Să recunosc Ființa Ta! :/
Căci glasul Tău, Ființa-Ți dragă,
Îmi e de-ajuns în orice greu,
/: Acum și-n veșnicia-ntreagă,
Tu să-mi rămâi, doar Tu, al meu! :/
Îmi e de-ajuns în orice greu,
/: Acum și-n veșnicia-ntreagă,
Tu să-mi rămâi, doar Tu, al meu! :/
