Să nu disprețuim bătrânii
Chiar de sunt slabi sau sunt tăcuți.
Și peste noi se duc în șoaptă anii,
Chiar de nu vrem vom fi și noi cărunți.
Chiar de sunt slabi sau sunt tăcuți.
Și peste noi se duc în șoaptă anii,
Chiar de nu vrem vom fi și noi cărunți.
La vremea lor Cuvântul au vestit
Și în ogor cu dragoste au lucrat,
Pentru credință mult au suferit,
Iar pentru noi în rugăciuni au stat.
Și în ogor cu dragoste au lucrat,
Pentru credință mult au suferit,
Iar pentru noi în rugăciuni au stat.
Când nu știam ei mânuiau Cuvântul
Și răbdători cu drag ne-au învățat,
Au stat cu noi și am făcut legământul,
Cu glas duios spre cer ne-au îndrumat.
Și răbdători cu drag ne-au învățat,
Au stat cu noi și am făcut legământul,
Cu glas duios spre cer ne-au îndrumat.
Acum când sunt la bătrânețe
Poate sunt singuri, poate-s părăsiți.
Să le vorbim cu drag și cu blândețe,
Să-i prețuim ca pe ai noștri părinți.
Poate sunt singuri, poate-s părăsiți.
Să le vorbim cu drag și cu blândețe,
Să-i prețuim ca pe ai noștri părinți.
Pe drumul greu Isus să-i întărească
Să-și ducă crucea până la sfârșit
Și acolo sus în patria cerească
Sufletul lor s-ajungă mântuit.
Să-și ducă crucea până la sfârșit
Și acolo sus în patria cerească
Sufletul lor s-ajungă mântuit.
Să nu disprețuim bătrânii
Chiar de sunt slabi sau sunt tăcuți.
Și peste noi se duc în șoaptă anii,
Chiar de nu vrem vom fi și noi cărunți.
Chiar de sunt slabi sau sunt tăcuți.
Și peste noi se duc în șoaptă anii,
Chiar de nu vrem vom fi și noi cărunți.
La vremea lor Cuvântul au vestit
Și în ogor cu dragoste au lucrat,
Pentru credință mult au suferit,
Iar pentru noi în rugăciuni au stat.
Și în ogor cu dragoste au lucrat,
Pentru credință mult au suferit,
Iar pentru noi în rugăciuni au stat.
Când nu știam ei mânuiau Cuvântul
Și răbdători cu drag ne-au învățat,
Au stat cu noi și am făcut legământul,
Cu glas duios spre cer ne-au îndrumat.
Și răbdători cu drag ne-au învățat,
Au stat cu noi și am făcut legământul,
Cu glas duios spre cer ne-au îndrumat.
Acum când sunt la bătrânețe
Poate sunt singuri, poate-s părăsiți.
Să le vorbim cu drag și cu blândețe,
Să-i prețuim ca pe ai noștri părinți.
Poate sunt singuri, poate-s părăsiți.
Să le vorbim cu drag și cu blândețe,
Să-i prețuim ca pe ai noștri părinți.
Pe drumul greu Isus să-i întărească
Să-și ducă crucea până la sfârșit
Și acolo sus în patria cerească
Sufletul lor s-ajungă mântuit.
Să-și ducă crucea până la sfârșit
Și acolo sus în patria cerească
Sufletul lor s-ajungă mântuit.
