Să ne grăbim prieteni

Să ne grăbim prieteni, e vremea-nspre apus,
Cu candelele-aprinse, fecioarele s-au dus.
Își pregătesc talanții cei care-au ostenit,
Spre clipa socotirii Stăpânului sosit.

Încinși stau gata robii, așteaptă doar un semn
Să iasă, să-I deschidă la cel dintâi îndemn.
Grăbesc vierii lucrul culesului rămas,
Afară robii taie vițelul cel mai gras.

Și-ăscut secerătorii uneltele de zor,
Ispravnicii cei harnici și-ncheie munca lor,
Stau mesele-ncărcate, trimișii sunt plecați,
Grăbind să strâng-acasă pe ultimii chemați.

Cununi strălucitoare, veșmintele de in
Și scaunele-albe așteaptă pe cei ce vin și vin.
Străjerii toți stau gata, cu trâmbițele sus,
Să ne grăbim prieteni, fecioarele s-au dus.