Să fiu ca un vulcan ce clocotește

Să fiu ca un vulcan ce clocotește,
Cu lavă de-adevăr și de iubire,
/: Și-n răbufnirea mea dumnezeiește,
Să pot topi orice nelegiuire. :/

În urmă crească-apoi sămânța vieții,
Cu roade dulci și binecuvântate,
/: Ca roua cea curată-a dimineții,
Să-nviorez făpturiIe-apăsate. :/

Să fiu ca un vulcan care-și ridică
Coloana de lumină-n înălțime.
/: Cum el de nimeni n-are nici o frică,
Așa să port lumina prin mulțime. :/

O, Doamne, umple-mă mereu cu lava
Cea sfântă-a adevărului din Tine.
/: Și răbufnind, să ard prin lume pleava
Minciunii și-a urzelilor străine. :/

Și ca vulcanul, ce nu ține seamă,
De laudă, de hulă, sau ocară,
/: Așa să fiu când slujba Ta mă cheamă,
Ne-nfrânt și liberat de-orice povară. :/