¹⁴ Bătrânii nu mai merg la poartă,
De mult cei tineri n-au cântat,
¹⁵ S-a dus a noastră bucurie
Și jalea locul i-a luat.
De mult cei tineri n-au cântat,
¹⁵ S-a dus a noastră bucurie
Și jalea locul i-a luat.
¹⁶ Căzut-a de pe capul nostru
Cununa ce-o purtam cândva,
Ah, vai de noi, păcătuit-am
Și fărdelegea noastră-i grea.
Cununa ce-o purtam cândva,
Ah, vai de noi, păcătuit-am
Și fărdelegea noastră-i grea.
¹⁷ Și dacă inima ne doare,
Și ochii ni s-au întristat,
¹⁸ E că Sionul pustiit e
Și nimicit și dărâmat…
Și ochii ni s-au întristat,
¹⁸ E că Sionul pustiit e
Și nimicit și dărâmat…
¹⁹ Dar Tu, o, Doamne, Tu ești veșnic
Și pe vecie-mpărățești,
Ți-e veșnic scaunul de domnie,
Din neam în neam Ți-l dăinuiești.
Și pe vecie-mpărățești,
Ți-e veșnic scaunul de domnie,
Din neam în neam Ți-l dăinuiești.
²⁰ De ce să fim uitați de Tine
Și părăsiți atât de-amar,
²¹ Întoarce-ne la Tine, Doamne,
Și noi ne vom întoarce iar.
Și părăsiți atât de-amar,
²¹ Întoarce-ne la Tine, Doamne,
Și noi ne vom întoarce iar.
Mai dă-ne iarăși, zile, Doamne,
Cum am avut cândva, demult,
²² Să ne fi-uitat de tot Tu oare?
Te-ai mâniat nespus de mult?
Cum am avut cândva, demult,
²² Să ne fi-uitat de tot Tu oare?
Te-ai mâniat nespus de mult?
¹⁴ Bătrânii nu mai merg la poartă,
De mult cei tineri n-au cântat,
¹⁵ S-a dus a noastră bucurie
Și jalea locul i-a luat.
De mult cei tineri n-au cântat,
¹⁵ S-a dus a noastră bucurie
Și jalea locul i-a luat.
¹⁶ Căzut-a de pe capul nostru
Cununa ce-o purtam cândva,
Ah, vai de noi, păcătuit-am
Și fărdelegea noastră-i grea.
Cununa ce-o purtam cândva,
Ah, vai de noi, păcătuit-am
Și fărdelegea noastră-i grea.
¹⁷ Și dacă inima ne doare,
Și ochii ni s-au întristat,
¹⁸ E că Sionul pustiit e
Și nimicit și dărâmat…
Și ochii ni s-au întristat,
¹⁸ E că Sionul pustiit e
Și nimicit și dărâmat…
¹⁹ Dar Tu, o, Doamne, Tu ești veșnic
Și pe vecie-mpărățești,
Ți-e veșnic scaunul de domnie,
Din neam în neam Ți-l dăinuiești.
Și pe vecie-mpărățești,
Ți-e veșnic scaunul de domnie,
Din neam în neam Ți-l dăinuiești.
²⁰ De ce să fim uitați de Tine
Și părăsiți atât de-amar,
²¹ Întoarce-ne la Tine, Doamne,
Și noi ne vom întoarce iar.
Și părăsiți atât de-amar,
²¹ Întoarce-ne la Tine, Doamne,
Și noi ne vom întoarce iar.
Mai dă-ne iarăși, zile, Doamne,
Cum am avut cândva, demult,
²² Să ne fi-uitat de tot Tu oare?
Te-ai mâniat nespus de mult?
Cum am avut cândva, demult,
²² Să ne fi-uitat de tot Tu oare?
Te-ai mâniat nespus de mult?
