Rămâi cu noi căci soarele a coborât

Rămâi cu noi căci soarele a coborât,
Ah, vine noaptea, singur mi-e urât;
Când totate trec, pe ce ma-aș sprijini?
/: Tu îmi ești nădejdea, nu mă părasi! :/

Iar când te am, să vină orice-atunci
Lacrimi amare mi se par mai dulci
Și-al morții bold tot nu m-ar îngrozi;
/: Tu îmi ești nădejdea, nu mă părăsi! :/

Locaș de chin, pământu-i blestemat.
Ne oferi un trai amarnic, câștigat;
Doar mila Ta viața mi-o îndulci.
/: Tu îmi ești nădejdea, nu mă părăsi! :/

Lângă-al meu leagăn Tu zâmbind stătuși,
Iar când în mine un fiu pierdut văzuși,
Ah, tu cel bun veni spre-a mă găsi.
/: Tu îmi ești nădejdea, nu mă părăsi! :/

Rămâi cu noi, Tu, doctor minunat,
Ca să vindeci pieptul de oftat;
Tu, mângâiere-n orice-am suferi,
/: Tu îmi ești nădejdea, nu mă părăsi! :/

Și-n ceasul ultim când va fi să mor,
Rămâi cu mine, o, scump mântuitor.
Suflarea să mi-o iei când vei veni;
/: Tu îmi ești nădejdea, nu mă părăsi! :/