Pune foc în ochiul meu,
Doamne, să Te pot vedea,
Stinge-mi pământescul eu,
Cum e sfântă voia Ta!
Doamne, să Te pot vedea,
Stinge-mi pământescul eu,
Cum e sfântă voia Ta!
Fără focul Tău divin,
Și urechea-mi e de sloi.
Câte de la Tine-mi vin,
Ea le-aruncă înapoi!
Și urechea-mi e de sloi.
Câte de la Tine-mi vin,
Ea le-aruncă înapoi!
Mintea de nu mi-o aprinzi
Cu-adevărul Tău de foc,
Tu nu poți să mă cuprinzi
În al slavei Tale loc!
Cu-adevărul Tău de foc,
Tu nu poți să mă cuprinzi
În al slavei Tale loc!
Ia-mi în focul Tău preasfânt
Inima în plinul ei,
Ca să fie pe pământ
Drum spre-al harului temei!
Inima în plinul ei,
Ca să fie pe pământ
Drum spre-al harului temei!
Și-mi cuprinde ne-ncetat
Limba cu-al iubirii jar,
Ca să spună-nflăcărat
Mântuirea Ta prin har!
Limba cu-al iubirii jar,
Ca să spună-nflăcărat
Mântuirea Ta prin har!
Doamne, asta-Ți cer mereu,
Să fiu foc deplin, deplin,
Chipul Tău de Dumnezeu
Să Ți-l port frumos - amin!
Să fiu foc deplin, deplin,
Chipul Tău de Dumnezeu
Să Ți-l port frumos - amin!
Pune foc în ochiul meu,
Doamne, să Te pot vedea,
Stinge-mi pământescul eu,
Cum e sfântă voia Ta!
Doamne, să Te pot vedea,
Stinge-mi pământescul eu,
Cum e sfântă voia Ta!
Fără focul Tău divin,
Și urechea-mi e de sloi.
Câte de la Tine-mi vin,
Ea le-aruncă înapoi!
Și urechea-mi e de sloi.
Câte de la Tine-mi vin,
Ea le-aruncă înapoi!
Mintea de nu mi-o aprinzi
Cu-adevărul Tău de foc,
Tu nu poți să mă cuprinzi
În al slavei Tale loc!
Cu-adevărul Tău de foc,
Tu nu poți să mă cuprinzi
În al slavei Tale loc!
Ia-mi în focul Tău preasfânt
Inima în plinul ei,
Ca să fie pe pământ
Drum spre-al harului temei!
Inima în plinul ei,
Ca să fie pe pământ
Drum spre-al harului temei!
Și-mi cuprinde ne-ncetat
Limba cu-al iubirii jar,
Ca să spună-nflăcărat
Mântuirea Ta prin har!
Limba cu-al iubirii jar,
Ca să spună-nflăcărat
Mântuirea Ta prin har!
Doamne, asta-Ți cer mereu,
Să fiu foc deplin, deplin,
Chipul Tău de Dumnezeu
Să Ți-l port frumos - amin!
Să fiu foc deplin, deplin,
Chipul Tău de Dumnezeu
Să Ți-l port frumos - amin!
