¹ De nu zidește Domnul, El, o casă
Degeaba vor lucra cei ce-o zidesc,
De nu păzește Domnul o cetate,
Degeaba vor veghea cei ce-o păzesc!
² Degeaba vă sculați de dimineață,
Și vă culcați târziu în noapte iar,
Ca să mâncați o pâine câștigată
Cu trudă, cu durere, cu amar.
Degeaba vor lucra cei ce-o zidesc,
De nu păzește Domnul o cetate,
Degeaba vor veghea cei ce-o păzesc!
² Degeaba vă sculați de dimineață,
Și vă culcați târziu în noapte iar,
Ca să mâncați o pâine câștigată
Cu trudă, cu durere, cu amar.
Căci El la toți aceia ce-L ascultă,
La preaiubiții Lui El le va da
Ca-n somn și pâinea care le lipsește:
- Ei totdeauna pâinea-și vor avea.
³ Copiii, iată sunt o moștenire,
Și-o răsplătire de la Domnul Sfânt,
⁴ Cum sunt săgețile pentr-un războinic,
Copiii cei din tinerețe sunt.
La preaiubiții Lui El le va da
Ca-n somn și pâinea care le lipsește:
- Ei totdeauna pâinea-și vor avea.
³ Copiii, iată sunt o moștenire,
Și-o răsplătire de la Domnul Sfânt,
⁴ Cum sunt săgețile pentr-un războinic,
Copiii cei din tinerețe sunt.
⁵ /: Ferice-acel ce-și umple cu ei casa,
Ferice omul care-i va avea,
Căci când vorbi-vor cu vrăjmașii-n poartă,
Ei nicicând rușinați n-or rămânea! :/
Ferice omul care-i va avea,
Căci când vorbi-vor cu vrăjmașii-n poartă,
Ei nicicând rușinați n-or rămânea! :/
¹ De nu zidește Domnul, El, o casă
Degeaba vor lucra cei ce-o zidesc,
De nu păzește Domnul o cetate,
Degeaba vor veghea cei ce-o păzesc!
² Degeaba vă sculați de dimineață,
Și vă culcați târziu în noapte iar,
Ca să mâncați o pâine câștigată
Cu trudă, cu durere, cu amar.
Degeaba vor lucra cei ce-o zidesc,
De nu păzește Domnul o cetate,
Degeaba vor veghea cei ce-o păzesc!
² Degeaba vă sculați de dimineață,
Și vă culcați târziu în noapte iar,
Ca să mâncați o pâine câștigată
Cu trudă, cu durere, cu amar.
Căci El la toți aceia ce-L ascultă,
La preaiubiții Lui El le va da
Ca-n somn și pâinea care le lipsește:
- Ei totdeauna pâinea-și vor avea.
³ Copiii, iată sunt o moștenire,
Și-o răsplătire de la Domnul Sfânt,
⁴ Cum sunt săgețile pentr-un războinic,
Copiii cei din tinerețe sunt.
La preaiubiții Lui El le va da
Ca-n somn și pâinea care le lipsește:
- Ei totdeauna pâinea-și vor avea.
³ Copiii, iată sunt o moștenire,
Și-o răsplătire de la Domnul Sfânt,
⁴ Cum sunt săgețile pentr-un războinic,
Copiii cei din tinerețe sunt.
⁵ /: Ferice-acel ce-și umple cu ei casa,
Ferice omul care-i va avea,
Căci când vorbi-vor cu vrăjmașii-n poartă,
Ei nicicând rușinați n-or rămânea! :/
Ferice omul care-i va avea,
Căci când vorbi-vor cu vrăjmașii-n poartă,
Ei nicicând rușinați n-or rămânea! :/
