¹ Dumnezeul slavei mele, Doamne, Doamne, nu tăcea,
² Căci vrăjmașii mei, spre mine, au deschis o gură rea.
² Căci vrăjmașii mei, spre mine, au deschis o gură rea.
Și cu limbă mincinoasă iar sunt clevetit de ei,
³ Mă-nconjoară cu batjocuri, mă lovesc făr-de temei.
³ Mă-nconjoară cu batjocuri, mă lovesc făr-de temei.
⁴ Pe când eu le-arăt iubire, ei îmi sunt mereu vrăjmași,
- Dar alerg la rugăciune… și Tu, Doamne, nu mă lași.
- Dar alerg la rugăciune… și Tu, Doamne, nu mă lași.
⁵ Ei mi-ntorc rău pentru bine, ură pentru că-i iubesc…
⁶ Pe vrăjmașul meu Tu pune-l rob la cei ce-l asupresc,
⁶ Pe vrăjmașul meu Tu pune-l rob la cei ce-l asupresc,
Fă-i să stea mereu de-a dreapta un pârâș ne-nduplecat
⁷ Când va sta la judecată, el să fie vinovat.
⁷ Când va sta la judecată, el să fie vinovat.
Rugăciunea lui urâtă fie ca păcatul rău,
⁸ Fie-i zilele puține, să ia altul locul său.
⁸ Fie-i zilele puține, să ia altul locul său.
⁹ Să-i rămână-orfani copiii și nevasta fără soț,
¹⁰ Fiii lui să-i pribegească, cerșetori prin lume toți,
¹⁰ Fiii lui să-i pribegească, cerșetori prin lume toți,
Cerce-și pâinea lor departe duși din spartul lor cămin,
¹¹ Stăpânească-l creditorii, jefuiască-l cel străin.
¹¹ Stăpânească-l creditorii, jefuiască-l cel străin.
¹² Nimenea să nu-l ajute, nu mai placă nimănui,
Și-n veac nimenea să n-aibă milă de orfanii lui.
Și-n veac nimenea să n-aibă milă de orfanii lui.
¹³ Toți urmașii lui să fie nimiciți… și fiii lor
Numele să li se șteargă din tot neamul următor.
Numele să li se șteargă din tot neamul următor.
¹⁴ A părinților lui vină, neiertată-n veci să stea,
Și neșters să stea păcatul cel făcut de mama sa.
Și neșters să stea păcatul cel făcut de mama sa.
¹⁵ Domnu-n veac să-i aibă-n față ca să-i nimicească-n veac,
¹⁶ Pentrucă-a uitat să aibă îndurarea spre sărac,
¹⁶ Pentrucă-a uitat să aibă îndurarea spre sărac,
Fiindc-a prigonit pe omul cel fără noroc lipsit,
Pân-acolo să omoare om cu sufletul zdrobit…
Pân-acolo să omoare om cu sufletul zdrobit…
¹⁷ Îi plăcea mereu blestemul: - cadă-n capul lui mișel
N-a vrut binecuvântarea, - depărteze-se de el!
N-a vrut binecuvântarea, - depărteze-se de el!
¹⁸ Se îmbracă cu blestemul cum se-mbracă c-o manta,
El îi umple ca o apă, pe deplin, ființa sa.
El îi umple ca o apă, pe deplin, ființa sa.
¹⁹ De aceea-n veci blestemul să-i slujească de veșmânt,
Și de brâu încins pe dânsul totdeauna pe pământ.
Și de brâu încins pe dânsul totdeauna pe pământ.
²⁰ Asta fie de la Domnul plata la vrăjmașii mei,
Și la câți vorbesc cu ură despre mine printre ei…
Și la câți vorbesc cu ură despre mine printre ei…
²¹ Însă pentru mine, Doamne, Tu cu milă să lucrezi,
Pentru Numele Tău mare, să mă scapi, să mă veghezi…
Pentru Numele Tău mare, să mă scapi, să mă veghezi…
Tu ești plin de bunătate, izbăvește-mă din greu,
²² Sunt nenorocit… rănită-i inima-nlăuntrul meu.
²² Sunt nenorocit… rănită-i inima-nlăuntrul meu.
²³ Pier ca umbra care trece… ca lăcusta-s izgonit,
²⁴ Mi-au slăbit genunchii-n posturi, trupul meu e-ntreg sleit.
²⁴ Mi-au slăbit genunchii-n posturi, trupul meu e-ntreg sleit.
²⁵ Am ajuns de-ocara celor care groapa mea o sap'
Chiar și ei, privind la mine, clatină și dau din cap…
Chiar și ei, privind la mine, clatină și dau din cap…
²⁶ Doamne-ajută-mă Tu, Doamne… scapă-mă în mila Ta,
²⁷ Ei să știe c-a Ta mână, Doamne, Tu-ai lucrat așa.
²⁷ Ei să știe c-a Ta mână, Doamne, Tu-ai lucrat așa.
²⁸ Și măcar că ei blesteamă, Tu să binecuvântezi,
Și măcar că vin în contra-mi, vor cădea, căci Tu veghezi.
Și măcar că vin în contra-mi, vor cădea, căci Tu veghezi.
²⁹ Fă-mi vrăjmașul să se-mbrace cu ocara ce mi-o vrea,
Cu rușine să-l acoperi cum l-acopere-o manta.
Cu rușine să-l acoperi cum l-acopere-o manta.
³⁰ Și cu gura mea pe Domnul, eu nespus Îl voi slăvi,
Și în mijlocul mulțimii, pururea-L voi preamări,
Și în mijlocul mulțimii, pururea-L voi preamări,
³¹ Căci El totdeauna-n dreapta celuia sărac va sta
Ca să-l scape de oricine l-ar lovi și apăsa!
Ca să-l scape de oricine l-ar lovi și apăsa!
¹ Dumnezeul slavei mele, Doamne, Doamne, nu tăcea,
² Căci vrăjmașii mei, spre mine, au deschis o gură rea.
² Căci vrăjmașii mei, spre mine, au deschis o gură rea.
Și cu limbă mincinoasă iar sunt clevetit de ei,
³ Mă-nconjoară cu batjocuri, mă lovesc făr-de temei.
³ Mă-nconjoară cu batjocuri, mă lovesc făr-de temei.
⁴ Pe când eu le-arăt iubire, ei îmi sunt mereu vrăjmași,
- Dar alerg la rugăciune… și Tu, Doamne, nu mă lași.
- Dar alerg la rugăciune… și Tu, Doamne, nu mă lași.
⁵ Ei mi-ntorc rău pentru bine, ură pentru că-i iubesc…
⁶ Pe vrăjmașul meu Tu pune-l rob la cei ce-l asupresc,
⁶ Pe vrăjmașul meu Tu pune-l rob la cei ce-l asupresc,
Fă-i să stea mereu de-a dreapta un pârâș ne-nduplecat
⁷ Când va sta la judecată, el să fie vinovat.
⁷ Când va sta la judecată, el să fie vinovat.
Rugăciunea lui urâtă fie ca păcatul rău,
⁸ Fie-i zilele puține, să ia altul locul său.
⁸ Fie-i zilele puține, să ia altul locul său.
⁹ Să-i rămână-orfani copiii și nevasta fără soț,
¹⁰ Fiii lui să-i pribegească, cerșetori prin lume toți,
¹⁰ Fiii lui să-i pribegească, cerșetori prin lume toți,
Cerce-și pâinea lor departe duși din spartul lor cămin,
¹¹ Stăpânească-l creditorii, jefuiască-l cel străin.
¹¹ Stăpânească-l creditorii, jefuiască-l cel străin.
¹² Nimenea să nu-l ajute, nu mai placă nimănui,
Și-n veac nimenea să n-aibă milă de orfanii lui.
Și-n veac nimenea să n-aibă milă de orfanii lui.
¹³ Toți urmașii lui să fie nimiciți… și fiii lor
Numele să li se șteargă din tot neamul următor.
Numele să li se șteargă din tot neamul următor.
¹⁴ A părinților lui vină, neiertată-n veci să stea,
Și neșters să stea păcatul cel făcut de mama sa.
Și neșters să stea păcatul cel făcut de mama sa.
¹⁵ Domnu-n veac să-i aibă-n față ca să-i nimicească-n veac,
¹⁶ Pentrucă-a uitat să aibă îndurarea spre sărac,
¹⁶ Pentrucă-a uitat să aibă îndurarea spre sărac,
Fiindc-a prigonit pe omul cel fără noroc lipsit,
Pân-acolo să omoare om cu sufletul zdrobit…
Pân-acolo să omoare om cu sufletul zdrobit…
¹⁷ Îi plăcea mereu blestemul: - cadă-n capul lui mișel
N-a vrut binecuvântarea, - depărteze-se de el!
N-a vrut binecuvântarea, - depărteze-se de el!
¹⁸ Se îmbracă cu blestemul cum se-mbracă c-o manta,
El îi umple ca o apă, pe deplin, ființa sa.
El îi umple ca o apă, pe deplin, ființa sa.
¹⁹ De aceea-n veci blestemul să-i slujească de veșmânt,
Și de brâu încins pe dânsul totdeauna pe pământ.
Și de brâu încins pe dânsul totdeauna pe pământ.
²⁰ Asta fie de la Domnul plata la vrăjmașii mei,
Și la câți vorbesc cu ură despre mine printre ei…
Și la câți vorbesc cu ură despre mine printre ei…
²¹ Însă pentru mine, Doamne, Tu cu milă să lucrezi,
Pentru Numele Tău mare, să mă scapi, să mă veghezi…
Pentru Numele Tău mare, să mă scapi, să mă veghezi…
Tu ești plin de bunătate, izbăvește-mă din greu,
²² Sunt nenorocit… rănită-i inima-nlăuntrul meu.
²² Sunt nenorocit… rănită-i inima-nlăuntrul meu.
²³ Pier ca umbra care trece… ca lăcusta-s izgonit,
²⁴ Mi-au slăbit genunchii-n posturi, trupul meu e-ntreg sleit.
²⁴ Mi-au slăbit genunchii-n posturi, trupul meu e-ntreg sleit.
²⁵ Am ajuns de-ocara celor care groapa mea o sap'
Chiar și ei, privind la mine, clatină și dau din cap…
Chiar și ei, privind la mine, clatină și dau din cap…
²⁶ Doamne-ajută-mă Tu, Doamne… scapă-mă în mila Ta,
²⁷ Ei să știe c-a Ta mână, Doamne, Tu-ai lucrat așa.
²⁷ Ei să știe c-a Ta mână, Doamne, Tu-ai lucrat așa.
²⁸ Și măcar că ei blesteamă, Tu să binecuvântezi,
Și măcar că vin în contra-mi, vor cădea, căci Tu veghezi.
Și măcar că vin în contra-mi, vor cădea, căci Tu veghezi.
²⁹ Fă-mi vrăjmașul să se-mbrace cu ocara ce mi-o vrea,
Cu rușine să-l acoperi cum l-acopere-o manta.
Cu rușine să-l acoperi cum l-acopere-o manta.
³⁰ Și cu gura mea pe Domnul, eu nespus Îl voi slăvi,
Și în mijlocul mulțimii, pururea-L voi preamări,
Și în mijlocul mulțimii, pururea-L voi preamări,
³¹ Căci El totdeauna-n dreapta celuia sărac va sta
Ca să-l scape de oricine l-ar lovi și apăsa!
Ca să-l scape de oricine l-ar lovi și apăsa!
