¹ Frumos e ca să-L lăudăm
Pe Domnul toți în lume,
Și totdeauna să mărim
Preaînalte sfântu-Ți Nume.
Pe Domnul toți în lume,
Și totdeauna să mărim
Preaînalte sfântu-Ți Nume.
² De dimineață să vestim
Adânca-Ți bunătate
Și-a Ta credincioșie-atunci
Când noaptea se abate.
Adânca-Ți bunătate
Și-a Ta credincioșie-atunci
Când noaptea se abate.
³ Cu instrument cu zece corzi
În cântece plăcute,
Cu sunetele harfei dragi
Și sunet de-alăute…
În cântece plăcute,
Cu sunetele harfei dragi
Și sunet de-alăute…
⁴ Căci, Doamne, Tu mă-nveselești
Cu lucruri minunate
Și eu de veselie cânt,
Când le privesc pe toate.
Cu lucruri minunate
Și eu de veselie cânt,
Când le privesc pe toate.
⁵ O, cât de mari lucrări faci Tu,
Pe-a Ta-nțeleaptă Cale
Ce-nalte, Doamne, și adânci
Sunt gândurile Tale!
Pe-a Ta-nțeleaptă Cale
Ce-nalte, Doamne, și adânci
Sunt gândurile Tale!
⁶ Dar toate pentru omul prost
Rămân necunoscute,
Și nici de omul cel nebun
În seamă nu-s ținute.
Rămân necunoscute,
Și nici de omul cel nebun
În seamă nu-s ținute.
⁷ Și dacă cei răi înfloresc
Ca iarba din câmpie,
E numai ca să fie stinși,
Zdrobiți pe veșnicie.
Ca iarba din câmpie,
E numai ca să fie stinși,
Zdrobiți pe veșnicie.
⁸ Dar, Doamne, Tu ești înălțat
Pe veci și cu mărire,
⁹ Vrăjmașii Tăi și cei răi pier
Și merg la nimicire.
Pe veci și cu mărire,
⁹ Vrăjmașii Tăi și cei răi pier
Și merg la nimicire.
¹ Frumos e ca să-L lăudăm
Pe Domnul toți în lume,
Și totdeauna să mărim
Preaînalte sfântu-Ți Nume.
Pe Domnul toți în lume,
Și totdeauna să mărim
Preaînalte sfântu-Ți Nume.
² De dimineață să vestim
Adânca-Ți bunătate
Și-a Ta credincioșie-atunci
Când noaptea se abate.
Adânca-Ți bunătate
Și-a Ta credincioșie-atunci
Când noaptea se abate.
³ Cu instrument cu zece corzi
În cântece plăcute,
Cu sunetele harfei dragi
Și sunet de-alăute…
În cântece plăcute,
Cu sunetele harfei dragi
Și sunet de-alăute…
⁴ Căci, Doamne, Tu mă-nveselești
Cu lucruri minunate
Și eu de veselie cânt,
Când le privesc pe toate.
Cu lucruri minunate
Și eu de veselie cânt,
Când le privesc pe toate.
⁵ O, cât de mari lucrări faci Tu,
Pe-a Ta-nțeleaptă Cale
Ce-nalte, Doamne, și adânci
Sunt gândurile Tale!
Pe-a Ta-nțeleaptă Cale
Ce-nalte, Doamne, și adânci
Sunt gândurile Tale!
⁶ Dar toate pentru omul prost
Rămân necunoscute,
Și nici de omul cel nebun
În seamă nu-s ținute.
Rămân necunoscute,
Și nici de omul cel nebun
În seamă nu-s ținute.
⁷ Și dacă cei răi înfloresc
Ca iarba din câmpie,
E numai ca să fie stinși,
Zdrobiți pe veșnicie.
Ca iarba din câmpie,
E numai ca să fie stinși,
Zdrobiți pe veșnicie.
⁸ Dar, Doamne, Tu ești înălțat
Pe veci și cu mărire,
⁹ Vrăjmașii Tăi și cei răi pier
Și merg la nimicire.
Pe veci și cu mărire,
⁹ Vrăjmașii Tăi și cei răi pier
Și merg la nimicire.
