¹ Da, bun este Domnul, bun cu-adevărat
Cu Israel cel cu sufletul curat.
² Totuși să se-ndoaie-al meu picior era
Pașii-mi erau gata a aluneca.
³ Căci priveam cu jind la cei nesocotiți,
Când vedeam pe cei răi cât sunt fericiți.
Cu Israel cel cu sufletul curat.
² Totuși să se-ndoaie-al meu picior era
Pașii-mi erau gata a aluneca.
³ Căci priveam cu jind la cei nesocotiți,
Când vedeam pe cei răi cât sunt fericiți.
⁴ Iată, pân-la moarte ei n-au nici un chin,
Și-al lor trup le este de grăsime plin,
⁵ N-au de suferințe parte pe pământ
Și feriți de toate cele rele sunt.
⁶ De-aceea mândria este salba lor,
Și-asuprirea-i haina la asupritor.
Și-al lor trup le este de grăsime plin,
⁵ N-au de suferințe parte pe pământ
Și feriți de toate cele rele sunt.
⁶ De-aceea mândria este salba lor,
Și-asuprirea-i haina la asupritor.
⁷ Li se umflă ochii de grăsimea rea,
Și-au mai mult decât le cere inima;
⁸ Râd când răi la suflet de-asupriri vorbesc,
Plini sunt de trufie și de sus privesc…
⁹ Își înalță gura pân-la cer de sus
Și-a lor limbă tot pământul l-a supus;
Și-au mai mult decât le cere inima;
⁸ Râd când răi la suflet de-asupriri vorbesc,
Plini sunt de trufie și de sus privesc…
⁹ Își înalță gura pân-la cer de sus
Și-a lor limbă tot pământul l-a supus;
¹⁰ De aceea iată toți la dânșii vin,
Și înghite lumea apa lor din plin,
¹¹ Zicând: ce-o să poată Dumnezeu a ști,
Ce-ar putea cunoaște Cel Preaînalt aci?
¹² Așa-s cei răi astăzi: fericiți mereu,
Își măresc averea și nu știu de greu.
Și înghite lumea apa lor din plin,
¹¹ Zicând: ce-o să poată Dumnezeu a ști,
Ce-ar putea cunoaște Cel Preaînalt aci?
¹² Așa-s cei răi astăzi: fericiți mereu,
Își măresc averea și nu știu de greu.
¹³ Geaba mi-am păstrat eu sufletul curat,
Și-n neprihănire mâna mi-am spălat,
¹⁴ Căci în fiecare zi mă văd lovit,
Și în orice dimineață pedepsit.
¹⁵ Dac-aș zice: fac și eu cum fac cei răi,
N-aș fi credincios cu neamul a lor Tăi.
Și-n neprihănire mâna mi-am spălat,
¹⁴ Căci în fiecare zi mă văd lovit,
Și în orice dimineață pedepsit.
¹⁵ Dac-aș zice: fac și eu cum fac cei răi,
N-aș fi credincios cu neamul a lor Tăi.
¹⁶ M-am gândit la astea ca să le-nțeleg,
Dar zadarnic m-am trudit să le dezleg…
¹⁷ Pân-ce-am mers în sfântul Domnului lăcaș,
Și-am privit sfârșitul omului vrăjmaș…
¹⁸ Tu-i pui, Doamne-n locul cel alunecos
Și-i arunci în prăpăd nimicindu-i jos…
Dar zadarnic m-am trudit să le dezleg…
¹⁷ Pân-ce-am mers în sfântul Domnului lăcaș,
Și-am privit sfârșitul omului vrăjmaș…
¹⁸ Tu-i pui, Doamne-n locul cel alunecos
Și-i arunci în prăpăd nimicindu-i jos…
¹⁹ Cum sunt nimiciți ei într-o clipă-atunci,
Sunt pierduți năprasnic și sfârșesc în munci.
²⁰ Ca un vis la deșteptare, Doamne-așa
Lepăda-i-vei Tu la deșteptarea Ta…
²¹ Când mi-era amară inima de-ajuns
Și-n adânc de-acestea mă simțeam străpuns.
Sunt pierduți năprasnic și sfârșesc în munci.
²⁰ Ca un vis la deșteptare, Doamne-așa
Lepăda-i-vei Tu la deșteptarea Ta…
²¹ Când mi-era amară inima de-ajuns
Și-n adânc de-acestea mă simțeam străpuns.
²² Eram prost și fără judecat-așa,
Cum e dobitocul înaintea Ta…
²³ Doamne, eu cu Tine sunt neîncetat
Căci de mâna dreaptă Tu m-ai apucat.
²⁴ Cu-al Tău sfat bun viața-mi vei călăuzi
Și apoi în slavă Tu mă vei primi.
Cum e dobitocul înaintea Ta…
²³ Doamne, eu cu Tine sunt neîncetat
Căci de mâna dreaptă Tu m-ai apucat.
²⁴ Cu-al Tău sfat bun viața-mi vei călăuzi
Și apoi în slavă Tu mă vei primi.
²⁵ Doamne, doar pe Tine eu Te am în cer
Și-aici doar de Tine eu mai am plăceri.
²⁶ Inima și carnea pot a-mi se topi,
Fiindcă Domnul pururi, partea mea va fi.
Și-aici doar de Tine eu mai am plăceri.
²⁶ Inima și carnea pot a-mi se topi,
Fiindcă Domnul pururi, partea mea va fi.
²⁷ Doamne, câți se lasă, pier, se prăpădesc,
Pierzi pe câți credința Ta o părăsesc.
²⁸ Dar eu lângă Tine fi-voi fericit,
Scutul meu, vesti-voi tot ce-ai făptuit.
Pierzi pe câți credința Ta o părăsesc.
²⁸ Dar eu lângă Tine fi-voi fericit,
Scutul meu, vesti-voi tot ce-ai făptuit.
¹ Da, bun este Domnul, bun cu-adevărat
Cu Israel cel cu sufletul curat.
² Totuși să se-ndoaie-al meu picior era
Pașii-mi erau gata a aluneca.
³ Căci priveam cu jind la cei nesocotiți,
Când vedeam pe cei răi cât sunt fericiți.
Cu Israel cel cu sufletul curat.
² Totuși să se-ndoaie-al meu picior era
Pașii-mi erau gata a aluneca.
³ Căci priveam cu jind la cei nesocotiți,
Când vedeam pe cei răi cât sunt fericiți.
⁴ Iată, pân-la moarte ei n-au nici un chin,
Și-al lor trup le este de grăsime plin,
⁵ N-au de suferințe parte pe pământ
Și feriți de toate cele rele sunt.
⁶ De-aceea mândria este salba lor,
Și-asuprirea-i haina la asupritor.
Și-al lor trup le este de grăsime plin,
⁵ N-au de suferințe parte pe pământ
Și feriți de toate cele rele sunt.
⁶ De-aceea mândria este salba lor,
Și-asuprirea-i haina la asupritor.
⁷ Li se umflă ochii de grăsimea rea,
Și-au mai mult decât le cere inima;
⁸ Râd când răi la suflet de-asupriri vorbesc,
Plini sunt de trufie și de sus privesc…
⁹ Își înalță gura pân-la cer de sus
Și-a lor limbă tot pământul l-a supus;
Și-au mai mult decât le cere inima;
⁸ Râd când răi la suflet de-asupriri vorbesc,
Plini sunt de trufie și de sus privesc…
⁹ Își înalță gura pân-la cer de sus
Și-a lor limbă tot pământul l-a supus;
¹⁰ De aceea iată toți la dânșii vin,
Și înghite lumea apa lor din plin,
¹¹ Zicând: ce-o să poată Dumnezeu a ști,
Ce-ar putea cunoaște Cel Preaînalt aci?
¹² Așa-s cei răi astăzi: fericiți mereu,
Își măresc averea și nu știu de greu.
Și înghite lumea apa lor din plin,
¹¹ Zicând: ce-o să poată Dumnezeu a ști,
Ce-ar putea cunoaște Cel Preaînalt aci?
¹² Așa-s cei răi astăzi: fericiți mereu,
Își măresc averea și nu știu de greu.
¹³ Geaba mi-am păstrat eu sufletul curat,
Și-n neprihănire mâna mi-am spălat,
¹⁴ Căci în fiecare zi mă văd lovit,
Și în orice dimineață pedepsit.
¹⁵ Dac-aș zice: fac și eu cum fac cei răi,
N-aș fi credincios cu neamul a lor Tăi.
Și-n neprihănire mâna mi-am spălat,
¹⁴ Căci în fiecare zi mă văd lovit,
Și în orice dimineață pedepsit.
¹⁵ Dac-aș zice: fac și eu cum fac cei răi,
N-aș fi credincios cu neamul a lor Tăi.
¹⁶ M-am gândit la astea ca să le-nțeleg,
Dar zadarnic m-am trudit să le dezleg…
¹⁷ Pân-ce-am mers în sfântul Domnului lăcaș,
Și-am privit sfârșitul omului vrăjmaș…
¹⁸ Tu-i pui, Doamne-n locul cel alunecos
Și-i arunci în prăpăd nimicindu-i jos…
Dar zadarnic m-am trudit să le dezleg…
¹⁷ Pân-ce-am mers în sfântul Domnului lăcaș,
Și-am privit sfârșitul omului vrăjmaș…
¹⁸ Tu-i pui, Doamne-n locul cel alunecos
Și-i arunci în prăpăd nimicindu-i jos…
¹⁹ Cum sunt nimiciți ei într-o clipă-atunci,
Sunt pierduți năprasnic și sfârșesc în munci.
²⁰ Ca un vis la deșteptare, Doamne-așa
Lepăda-i-vei Tu la deșteptarea Ta…
²¹ Când mi-era amară inima de-ajuns
Și-n adânc de-acestea mă simțeam străpuns.
Sunt pierduți năprasnic și sfârșesc în munci.
²⁰ Ca un vis la deșteptare, Doamne-așa
Lepăda-i-vei Tu la deșteptarea Ta…
²¹ Când mi-era amară inima de-ajuns
Și-n adânc de-acestea mă simțeam străpuns.
²² Eram prost și fără judecat-așa,
Cum e dobitocul înaintea Ta…
²³ Doamne, eu cu Tine sunt neîncetat
Căci de mâna dreaptă Tu m-ai apucat.
²⁴ Cu-al Tău sfat bun viața-mi vei călăuzi
Și apoi în slavă Tu mă vei primi.
Cum e dobitocul înaintea Ta…
²³ Doamne, eu cu Tine sunt neîncetat
Căci de mâna dreaptă Tu m-ai apucat.
²⁴ Cu-al Tău sfat bun viața-mi vei călăuzi
Și apoi în slavă Tu mă vei primi.
²⁵ Doamne, doar pe Tine eu Te am în cer
Și-aici doar de Tine eu mai am plăceri.
²⁶ Inima și carnea pot a-mi se topi,
Fiindcă Domnul pururi, partea mea va fi.
Și-aici doar de Tine eu mai am plăceri.
²⁶ Inima și carnea pot a-mi se topi,
Fiindcă Domnul pururi, partea mea va fi.
²⁷ Doamne, câți se lasă, pier, se prăpădesc,
Pierzi pe câți credința Ta o părăsesc.
²⁸ Dar eu lângă Tine fi-voi fericit,
Scutul meu, vesti-voi tot ce-ai făptuit.
Pierzi pe câți credința Ta o părăsesc.
²⁸ Dar eu lângă Tine fi-voi fericit,
Scutul meu, vesti-voi tot ce-ai făptuit.
