¹ În Tine, Doamne-mi caut scăparea, să nu rămân de râs nicicând,
² Mă scapă Tu-n a Ta dreptate și izbăvește-mă curând!
² Mă scapă Tu-n a Ta dreptate și izbăvește-mă curând!
Urechea pleacă-Ți-o spre mine și dă-mi ajutorarea Ta.
³ Fii Stânca mea de-adăpostire în care-oricând să pot scăpa!
³ Fii Stânca mea de-adăpostire în care-oricând să pot scăpa!
Tu-ai hotărât a mea scăpare, Tu, Stânca mea de ajutor,
⁴ O, scoate-mă din mâna celui nelegiuit și-asupritor!
⁴ O, scoate-mă din mâna celui nelegiuit și-asupritor!
⁵ Căci Tu îmi ești nădejdea, Doamne, din tinerețe Te iubesc,
⁶ Din sânul mamei mele, Doamne, pe Tine eu mă sprijinesc!
⁶ Din sânul mamei mele, Doamne, pe Tine eu mă sprijinesc!
⁷ La mulți ajuns-am de minune, dar Tu rămâi scăparea mea.
⁸ Mărirea Ta să-mi umple gura și-n orice zi Îți voi cânta.
⁸ Mărirea Ta să-mi umple gura și-n orice zi Îți voi cânta.
⁹ Nu mă lăsa când bătrânețea puterea mea o va slăbi,
¹⁰ Căci iată iar vrăjmașii, Doamne, prind între ei a sfătui.
¹⁰ Căci iată iar vrăjmașii, Doamne, prind între ei a sfătui.
¹¹ Ei zic: e părăsit de Domnul, să-l prindem căci e lepădat,
¹² Tu nu mă părăsi, o, Doamne, ci grabnic fă să fiu scăpat!
¹² Tu nu mă părăsi, o, Doamne, ci grabnic fă să fiu scăpat!
¹³ Ci să rămână de rușine cei care viața vor să-mi ia,
¹⁴ Și eu în veci voi crede-n Tine și tot mai mult Îți voi cânta!
¹⁴ Și eu în veci voi crede-n Tine și tot mai mult Îți voi cânta!
¹⁵ Vesti-Ți-voi zi de zi Dreptatea, căci fără margini ești de bun,
¹⁶ A-Tale mari lucrări, o, Doamne, a-Tale numai am să spun.
¹⁶ A-Tale mari lucrări, o, Doamne, a-Tale numai am să spun.
¹⁷ M-ai învățat din tinerețe și pân-acum eu Te vestesc,
¹⁸ O, nu mă părăsi Tu, Doamne, acuma când încărunțesc,
¹⁸ O, nu mă părăsi Tu, Doamne, acuma când încărunțesc,
Ca să vestesc a Ta putere la cei de-acum și cei ce vin,
¹⁹ Căci, Dumnezeul meu, dreptatea Ți-ajunge pân-la cerul plin.
¹⁹ Căci, Dumnezeul meu, dreptatea Ți-ajunge pân-la cerul plin.
Tu Doamne-ai săvârșit atâtea mari lucruri… cine mai e-așa?
²⁰ Tu ne-ai trecut prin mari necazuri, dar iarăși viața ne-o vei da.
²⁰ Tu ne-ai trecut prin mari necazuri, dar iarăși viața ne-o vei da.
Tu ne vei scoate din adâncuri de-ntunecime și amar,
²¹ Mărimea mea înalț-o iarăși, o, vino mângâie-mă iar!
²¹ Mărimea mea înalț-o iarăși, o, vino mângâie-mă iar!
²² Și Te voi lăuda în sunet de alăută, plin de zel,
Îți voi cânta credincioșia, o, Sfântule-al lui Israel!
Îți voi cânta credincioșia, o, Sfântule-al lui Israel!
²³ Când am să-Ți cânt, cu bucuria pe buze, fi-voi fericit,
Cu bucuria-n al meu suflet pe care Tu l-ai izbăvit!
Cu bucuria-n al meu suflet pe care Tu l-ai izbăvit!
²⁴ Și limba mea, o să vestească zi după zi dreptatea Ta,
Căci rușinați și de ocară sunt cei ce vor pierzarea mea!
Căci rușinați și de ocară sunt cei ce vor pierzarea mea!
¹ În Tine, Doamne-mi caut scăparea, să nu rămân de râs nicicând,
² Mă scapă Tu-n a Ta dreptate și izbăvește-mă curând!
² Mă scapă Tu-n a Ta dreptate și izbăvește-mă curând!
Urechea pleacă-Ți-o spre mine și dă-mi ajutorarea Ta.
³ Fii Stânca mea de-adăpostire în care-oricând să pot scăpa!
³ Fii Stânca mea de-adăpostire în care-oricând să pot scăpa!
Tu-ai hotărât a mea scăpare, Tu, Stânca mea de ajutor,
⁴ O, scoate-mă din mâna celui nelegiuit și-asupritor!
⁴ O, scoate-mă din mâna celui nelegiuit și-asupritor!
⁵ Căci Tu îmi ești nădejdea, Doamne, din tinerețe Te iubesc,
⁶ Din sânul mamei mele, Doamne, pe Tine eu mă sprijinesc!
⁶ Din sânul mamei mele, Doamne, pe Tine eu mă sprijinesc!
⁷ La mulți ajuns-am de minune, dar Tu rămâi scăparea mea.
⁸ Mărirea Ta să-mi umple gura și-n orice zi Îți voi cânta.
⁸ Mărirea Ta să-mi umple gura și-n orice zi Îți voi cânta.
⁹ Nu mă lăsa când bătrânețea puterea mea o va slăbi,
¹⁰ Căci iată iar vrăjmașii, Doamne, prind între ei a sfătui.
¹⁰ Căci iată iar vrăjmașii, Doamne, prind între ei a sfătui.
¹¹ Ei zic: e părăsit de Domnul, să-l prindem căci e lepădat,
¹² Tu nu mă părăsi, o, Doamne, ci grabnic fă să fiu scăpat!
¹² Tu nu mă părăsi, o, Doamne, ci grabnic fă să fiu scăpat!
¹³ Ci să rămână de rușine cei care viața vor să-mi ia,
¹⁴ Și eu în veci voi crede-n Tine și tot mai mult Îți voi cânta!
¹⁴ Și eu în veci voi crede-n Tine și tot mai mult Îți voi cânta!
¹⁵ Vesti-Ți-voi zi de zi Dreptatea, căci fără margini ești de bun,
¹⁶ A-Tale mari lucrări, o, Doamne, a-Tale numai am să spun.
¹⁶ A-Tale mari lucrări, o, Doamne, a-Tale numai am să spun.
¹⁷ M-ai învățat din tinerețe și pân-acum eu Te vestesc,
¹⁸ O, nu mă părăsi Tu, Doamne, acuma când încărunțesc,
¹⁸ O, nu mă părăsi Tu, Doamne, acuma când încărunțesc,
Ca să vestesc a Ta putere la cei de-acum și cei ce vin,
¹⁹ Căci, Dumnezeul meu, dreptatea Ți-ajunge pân-la cerul plin.
¹⁹ Căci, Dumnezeul meu, dreptatea Ți-ajunge pân-la cerul plin.
Tu Doamne-ai săvârșit atâtea mari lucruri… cine mai e-așa?
²⁰ Tu ne-ai trecut prin mari necazuri, dar iarăși viața ne-o vei da.
²⁰ Tu ne-ai trecut prin mari necazuri, dar iarăși viața ne-o vei da.
Tu ne vei scoate din adâncuri de-ntunecime și amar,
²¹ Mărimea mea înalț-o iarăși, o, vino mângâie-mă iar!
²¹ Mărimea mea înalț-o iarăși, o, vino mângâie-mă iar!
²² Și Te voi lăuda în sunet de alăută, plin de zel,
Îți voi cânta credincioșia, o, Sfântule-al lui Israel!
Îți voi cânta credincioșia, o, Sfântule-al lui Israel!
²³ Când am să-Ți cânt, cu bucuria pe buze, fi-voi fericit,
Cu bucuria-n al meu suflet pe care Tu l-ai izbăvit!
Cu bucuria-n al meu suflet pe care Tu l-ai izbăvit!
²⁴ Și limba mea, o să vestească zi după zi dreptatea Ta,
Căci rușinați și de ocară sunt cei ce vor pierzarea mea!
Căci rușinați și de ocară sunt cei ce vor pierzarea mea!
