¹ Doamne, scapă-mă, căci viața apele mi-o amenință,
² În noroi m-afund și nu pot a mă mai ținea-n credință.
În prăpastie căzut-am, și dau ape peste mine,
³ Nu mai pot strigând, gâtlejul mi se uscă în suspine,
Doamne-n multele suspine!
² În noroi m-afund și nu pot a mă mai ținea-n credință.
În prăpastie căzut-am, și dau ape peste mine,
³ Nu mai pot strigând, gâtlejul mi se uscă în suspine,
Doamne-n multele suspine!
Se topesc privind spre Domnul, ochii mei de suferință,
⁴ Și mai mulți sunt decât perii capului câți m-amenință.
Ce puternici sunt vrăjmașii, cei ce să mă piardă cată,
Trebuie să dau acuma ce eu n-am furat vreodată,
Doamne, n-am furat vreodată!…
⁴ Și mai mulți sunt decât perii capului câți m-amenință.
Ce puternici sunt vrăjmașii, cei ce să mă piardă cată,
Trebuie să dau acuma ce eu n-am furat vreodată,
Doamne, n-am furat vreodată!…
⁵ Doamne, Tu-mi cunoști, o, Doamne, și-mi știi trista nebunie,
Știi de greșurile mele, că nu-Ți sunt ascunse Ție.
⁶ Pentru mine niciodată, Doamne, nu-i lăsa-n rușine
Pe nici unul din aceia ce nădăjduiesc în Tine!
Doamne, câți se-ncred în Tine!
Știi de greșurile mele, că nu-Ți sunt ascunse Ție.
⁶ Pentru mine niciodată, Doamne, nu-i lăsa-n rușine
Pe nici unul din aceia ce nădăjduiesc în Tine!
Doamne, câți se-ncred în Tine!
Nu roșească de rușine, pentru mine niciodată,
Dumnezeul lui Israel, nimenea din câți Te cată.
⁷ Căci doar pentru Tine, Doamne, eu acuma-ndur rușine,
Și-mi acopere ocara fața numai pentru Tine.
Doamne, numai pentru Tine.
Dumnezeul lui Israel, nimenea din câți Te cată.
⁷ Căci doar pentru Tine, Doamne, eu acuma-ndur rușine,
Și-mi acopere ocara fața numai pentru Tine.
Doamne, numai pentru Tine.
⁸ Pentru frații mei, ajuns-am un străin și-un fără nume,
Pentru fii mamei mele un necunoscut pe lume.
⁹ Zilnic viața mi-o mănâncă râvna pentru sfânta-Ți casă,
Și ocara îndreptată către Tine mă apasă!
Doamne-ocara Ta m-apasă!
Pentru fii mamei mele un necunoscut pe lume.
⁹ Zilnic viața mi-o mănâncă râvna pentru sfânta-Ți casă,
Și ocara îndreptată către Tine mă apasă!
Doamne-ocara Ta m-apasă!
¹⁰ Eu postesc și plâng cu jale, iar vrăjmașul ocărăște,
¹¹ Mă îmbrac cu sac în chinuri, iară el batjocorește.
¹² Cei ce stau la porți de sfaturi, între ei vorbesc de mine,
Cei bețivi mă pun în cântec și în vorbe de rușine.
Doamne-n vorbe de rușine.
¹¹ Mă îmbrac cu sac în chinuri, iară el batjocorește.
¹² Cei ce stau la porți de sfaturi, între ei vorbesc de mine,
Cei bețivi mă pun în cântec și în vorbe de rușine.
Doamne-n vorbe de rușine.
¹³ Dar eu către Tine, Doamne, strig la vreme potrivită,
Tu trimite-mi ajutorul după mila Ta slăvită.
¹⁴ Doamne, scoate-mă din tină ca să nu m-afund mai tare,
Să fiu izbăvit de cei răi, din prăpastii și pierzare.
Doamne, de-orișice pierzare.
Tu trimite-mi ajutorul după mila Ta slăvită.
¹⁴ Doamne, scoate-mă din tină ca să nu m-afund mai tare,
Să fiu izbăvit de cei răi, din prăpastii și pierzare.
Doamne, de-orișice pierzare.
¹⁵ Fă să nu mă-nece valul și adâncul nu mă-nghită,
Și să nu se-nchidă groapa peste viața mea sfârșită.
¹⁶ Doamne-ascultă-mă, căci mare-i nesfârșita-Ți bunătate,
Și privirile spre mine, Tu, întoarce-le-ndurate!
Dumnezeule-ndurate!
Și să nu se-nchidă groapa peste viața mea sfârșită.
¹⁶ Doamne-ascultă-mă, căci mare-i nesfârșita-Ți bunătate,
Și privirile spre mine, Tu, întoarce-le-ndurate!
Dumnezeule-ndurate!
¹⁷ Nu-Ți ascunde sfânta Față, de-al Tău rob cu jale multă,
Căci sunt în necazuri grele, o, grăbește și m-ascultă!
¹⁸ Te apropie de mine, de-al meu suflet și mi-l scapă,
Izbăvește-mă din cauza celor răi ce groapa-mi sapă!
Doamne, care groapa-mi sapă!
Căci sunt în necazuri grele, o, grăbește și m-ascultă!
¹⁸ Te apropie de mine, de-al meu suflet și mi-l scapă,
Izbăvește-mă din cauza celor răi ce groapa-mi sapă!
Doamne, care groapa-mi sapă!
¹⁹ Tu știi, Doamne, ce ocară mi se face și rușine,
Toți potrivnicii mei, Doamne, sunt-naintea Ta știi bine.
²⁰ Sunt bolnav și de ocară inima mi se sfâșie,
Aștept mângâieri și milă, dar nu-i nimenea să vie.
Doamne, nimenea să vie.
Toți potrivnicii mei, Doamne, sunt-naintea Ta știi bine.
²⁰ Sunt bolnav și de ocară inima mi se sfâșie,
Aștept mângâieri și milă, dar nu-i nimenea să vie.
Doamne, nimenea să vie.
²¹ Ei pun în a mea mâncare fiere-amară-n loc de apă,
Și-atunci când eu ard de sete, cu oțet ei mă adapă.
²² Facă-li-se-o cursă masa și un laț a lor hodină,
²³ Ochii lor să nu mai vadă cum e sfânta Ta lumină!
Doamne, sfânta Ta lumină!
Și-atunci când eu ard de sete, cu oțet ei mă adapă.
²² Facă-li-se-o cursă masa și un laț a lor hodină,
²³ Ochii lor să nu mai vadă cum e sfânta Ta lumină!
Doamne, sfânta Ta lumină!
Și-a lor coapse chinuite să se clatine-n slăbie,
²⁴ Varsă-Ți peste ei mânia și aprinsa Ta urgie,
²⁵ Și pustie le rămână locuința blestemată,
Nimeni nu mai locuiască a lor corturi niciodată.
Doamne nimeni, niciodată.
²⁴ Varsă-Ți peste ei mânia și aprinsa Ta urgie,
²⁵ Și pustie le rămână locuința blestemată,
Nimeni nu mai locuiască a lor corturi niciodată.
Doamne nimeni, niciodată.
²⁶ Căci ei prigonesc pe cei ce i-ai lovit Tu, ca pe mine,
Povestesc durerea celor care-au fost răniți de Tine.
²⁷ Mai adaugă altă vină peste vina lor cea mare,
Fă să n-aibă niciodată parte ei de-a Ta-ndurare!
Doamne, ei de-a Ta-ndurare!
Povestesc durerea celor care-au fost răniți de Tine.
²⁷ Mai adaugă altă vină peste vina lor cea mare,
Fă să n-aibă niciodată parte ei de-a Ta-ndurare!
Doamne, ei de-a Ta-ndurare!
²⁸ Din a vieții sfântă carte șterge viața lor pustie,
Și cu cei fără prihană ei în veci nescriși să fie…
²⁹ Eu sunt necăjit și sufăr în nenorocire-amară,
Dumnezeule-ajutorul Tău să mă ridice iară!
Doamne, mă ridice iară!
Și cu cei fără prihană ei în veci nescriși să fie…
²⁹ Eu sunt necăjit și sufăr în nenorocire-amară,
Dumnezeule-ajutorul Tău să mă ridice iară!
Doamne, mă ridice iară!
³⁰ Atunci lăuda-voi Doamne, al Tău Nume prin cântare,
Și prin laudele mele da-Ți-voi slava cea mai mare.
³¹ Lucru-acesta mai plăcut e ca o jertfă pentru Tine,
³² Cei nenorociți văd asta și se bucură cu mine.
Doamne, și ei toți cu mine.
Și prin laudele mele da-Ți-voi slava cea mai mare.
³¹ Lucru-acesta mai plăcut e ca o jertfă pentru Tine,
³² Cei nenorociți văd asta și se bucură cu mine.
Doamne, și ei toți cu mine.
Voi cei ce căutați pe Domnul, vesel sufletul vă fie,
³³ Căci cu drag i-ascultă, Domnul, pe săraci până-n vecie.
Și nicicând nu uită Domnul pe-ai lui robi din lanțuri grele,
³⁴ Să-L slăvească cerul, lumea, mările și ce-i în ele!
Doamne, și cu ce-i în ele!…
³³ Căci cu drag i-ascultă, Domnul, pe săraci până-n vecie.
Și nicicând nu uită Domnul pe-ai lui robi din lanțuri grele,
³⁴ Să-L slăvească cerul, lumea, mările și ce-i în ele!
Doamne, și cu ce-i în ele!…
³⁵ El va mântui Sionul și-a lui Iuda ziduri sfinte,
Și-or fi iarăși locuite cum erau mai înainte.
³⁶ Robii Lui și-a lor sămânță le vor moșteni sub stele,
Câți iubesc al Lui sfânt Nume, liniștiți vor sta în ele!
Doamne, liniștiți în ele!
Și-or fi iarăși locuite cum erau mai înainte.
³⁶ Robii Lui și-a lor sămânță le vor moșteni sub stele,
Câți iubesc al Lui sfânt Nume, liniștiți vor sta în ele!
Doamne, liniștiți în ele!
¹ Doamne, scapă-mă, căci viața apele mi-o amenință,
² În noroi m-afund și nu pot a mă mai ținea-n credință.
În prăpastie căzut-am, și dau ape peste mine,
³ Nu mai pot strigând, gâtlejul mi se uscă în suspine,
Doamne-n multele suspine!
² În noroi m-afund și nu pot a mă mai ținea-n credință.
În prăpastie căzut-am, și dau ape peste mine,
³ Nu mai pot strigând, gâtlejul mi se uscă în suspine,
Doamne-n multele suspine!
Se topesc privind spre Domnul, ochii mei de suferință,
⁴ Și mai mulți sunt decât perii capului câți m-amenință.
Ce puternici sunt vrăjmașii, cei ce să mă piardă cată,
Trebuie să dau acuma ce eu n-am furat vreodată,
Doamne, n-am furat vreodată!…
⁴ Și mai mulți sunt decât perii capului câți m-amenință.
Ce puternici sunt vrăjmașii, cei ce să mă piardă cată,
Trebuie să dau acuma ce eu n-am furat vreodată,
Doamne, n-am furat vreodată!…
⁵ Doamne, Tu-mi cunoști, o, Doamne, și-mi știi trista nebunie,
Știi de greșurile mele, că nu-Ți sunt ascunse Ție.
⁶ Pentru mine niciodată, Doamne, nu-i lăsa-n rușine
Pe nici unul din aceia ce nădăjduiesc în Tine!
Doamne, câți se-ncred în Tine!
Știi de greșurile mele, că nu-Ți sunt ascunse Ție.
⁶ Pentru mine niciodată, Doamne, nu-i lăsa-n rușine
Pe nici unul din aceia ce nădăjduiesc în Tine!
Doamne, câți se-ncred în Tine!
Nu roșească de rușine, pentru mine niciodată,
Dumnezeul lui Israel, nimenea din câți Te cată.
⁷ Căci doar pentru Tine, Doamne, eu acuma-ndur rușine,
Și-mi acopere ocara fața numai pentru Tine.
Doamne, numai pentru Tine.
Dumnezeul lui Israel, nimenea din câți Te cată.
⁷ Căci doar pentru Tine, Doamne, eu acuma-ndur rușine,
Și-mi acopere ocara fața numai pentru Tine.
Doamne, numai pentru Tine.
⁸ Pentru frații mei, ajuns-am un străin și-un fără nume,
Pentru fii mamei mele un necunoscut pe lume.
⁹ Zilnic viața mi-o mănâncă râvna pentru sfânta-Ți casă,
Și ocara îndreptată către Tine mă apasă!
Doamne-ocara Ta m-apasă!
Pentru fii mamei mele un necunoscut pe lume.
⁹ Zilnic viața mi-o mănâncă râvna pentru sfânta-Ți casă,
Și ocara îndreptată către Tine mă apasă!
Doamne-ocara Ta m-apasă!
¹⁰ Eu postesc și plâng cu jale, iar vrăjmașul ocărăște,
¹¹ Mă îmbrac cu sac în chinuri, iară el batjocorește.
¹² Cei ce stau la porți de sfaturi, între ei vorbesc de mine,
Cei bețivi mă pun în cântec și în vorbe de rușine.
Doamne-n vorbe de rușine.
¹¹ Mă îmbrac cu sac în chinuri, iară el batjocorește.
¹² Cei ce stau la porți de sfaturi, între ei vorbesc de mine,
Cei bețivi mă pun în cântec și în vorbe de rușine.
Doamne-n vorbe de rușine.
¹³ Dar eu către Tine, Doamne, strig la vreme potrivită,
Tu trimite-mi ajutorul după mila Ta slăvită.
¹⁴ Doamne, scoate-mă din tină ca să nu m-afund mai tare,
Să fiu izbăvit de cei răi, din prăpastii și pierzare.
Doamne, de-orișice pierzare.
Tu trimite-mi ajutorul după mila Ta slăvită.
¹⁴ Doamne, scoate-mă din tină ca să nu m-afund mai tare,
Să fiu izbăvit de cei răi, din prăpastii și pierzare.
Doamne, de-orișice pierzare.
¹⁵ Fă să nu mă-nece valul și adâncul nu mă-nghită,
Și să nu se-nchidă groapa peste viața mea sfârșită.
¹⁶ Doamne-ascultă-mă, căci mare-i nesfârșita-Ți bunătate,
Și privirile spre mine, Tu, întoarce-le-ndurate!
Dumnezeule-ndurate!
Și să nu se-nchidă groapa peste viața mea sfârșită.
¹⁶ Doamne-ascultă-mă, căci mare-i nesfârșita-Ți bunătate,
Și privirile spre mine, Tu, întoarce-le-ndurate!
Dumnezeule-ndurate!
¹⁷ Nu-Ți ascunde sfânta Față, de-al Tău rob cu jale multă,
Căci sunt în necazuri grele, o, grăbește și m-ascultă!
¹⁸ Te apropie de mine, de-al meu suflet și mi-l scapă,
Izbăvește-mă din cauza celor răi ce groapa-mi sapă!
Doamne, care groapa-mi sapă!
Căci sunt în necazuri grele, o, grăbește și m-ascultă!
¹⁸ Te apropie de mine, de-al meu suflet și mi-l scapă,
Izbăvește-mă din cauza celor răi ce groapa-mi sapă!
Doamne, care groapa-mi sapă!
¹⁹ Tu știi, Doamne, ce ocară mi se face și rușine,
Toți potrivnicii mei, Doamne, sunt-naintea Ta știi bine.
²⁰ Sunt bolnav și de ocară inima mi se sfâșie,
Aștept mângâieri și milă, dar nu-i nimenea să vie.
Doamne, nimenea să vie.
Toți potrivnicii mei, Doamne, sunt-naintea Ta știi bine.
²⁰ Sunt bolnav și de ocară inima mi se sfâșie,
Aștept mângâieri și milă, dar nu-i nimenea să vie.
Doamne, nimenea să vie.
²¹ Ei pun în a mea mâncare fiere-amară-n loc de apă,
Și-atunci când eu ard de sete, cu oțet ei mă adapă.
²² Facă-li-se-o cursă masa și un laț a lor hodină,
²³ Ochii lor să nu mai vadă cum e sfânta Ta lumină!
Doamne, sfânta Ta lumină!
Și-atunci când eu ard de sete, cu oțet ei mă adapă.
²² Facă-li-se-o cursă masa și un laț a lor hodină,
²³ Ochii lor să nu mai vadă cum e sfânta Ta lumină!
Doamne, sfânta Ta lumină!
Și-a lor coapse chinuite să se clatine-n slăbie,
²⁴ Varsă-Ți peste ei mânia și aprinsa Ta urgie,
²⁵ Și pustie le rămână locuința blestemată,
Nimeni nu mai locuiască a lor corturi niciodată.
Doamne nimeni, niciodată.
²⁴ Varsă-Ți peste ei mânia și aprinsa Ta urgie,
²⁵ Și pustie le rămână locuința blestemată,
Nimeni nu mai locuiască a lor corturi niciodată.
Doamne nimeni, niciodată.
²⁶ Căci ei prigonesc pe cei ce i-ai lovit Tu, ca pe mine,
Povestesc durerea celor care-au fost răniți de Tine.
²⁷ Mai adaugă altă vină peste vina lor cea mare,
Fă să n-aibă niciodată parte ei de-a Ta-ndurare!
Doamne, ei de-a Ta-ndurare!
Povestesc durerea celor care-au fost răniți de Tine.
²⁷ Mai adaugă altă vină peste vina lor cea mare,
Fă să n-aibă niciodată parte ei de-a Ta-ndurare!
Doamne, ei de-a Ta-ndurare!
²⁸ Din a vieții sfântă carte șterge viața lor pustie,
Și cu cei fără prihană ei în veci nescriși să fie…
²⁹ Eu sunt necăjit și sufăr în nenorocire-amară,
Dumnezeule-ajutorul Tău să mă ridice iară!
Doamne, mă ridice iară!
Și cu cei fără prihană ei în veci nescriși să fie…
²⁹ Eu sunt necăjit și sufăr în nenorocire-amară,
Dumnezeule-ajutorul Tău să mă ridice iară!
Doamne, mă ridice iară!
³⁰ Atunci lăuda-voi Doamne, al Tău Nume prin cântare,
Și prin laudele mele da-Ți-voi slava cea mai mare.
³¹ Lucru-acesta mai plăcut e ca o jertfă pentru Tine,
³² Cei nenorociți văd asta și se bucură cu mine.
Doamne, și ei toți cu mine.
Și prin laudele mele da-Ți-voi slava cea mai mare.
³¹ Lucru-acesta mai plăcut e ca o jertfă pentru Tine,
³² Cei nenorociți văd asta și se bucură cu mine.
Doamne, și ei toți cu mine.
Voi cei ce căutați pe Domnul, vesel sufletul vă fie,
³³ Căci cu drag i-ascultă, Domnul, pe săraci până-n vecie.
Și nicicând nu uită Domnul pe-ai lui robi din lanțuri grele,
³⁴ Să-L slăvească cerul, lumea, mările și ce-i în ele!
Doamne, și cu ce-i în ele!…
³³ Căci cu drag i-ascultă, Domnul, pe săraci până-n vecie.
Și nicicând nu uită Domnul pe-ai lui robi din lanțuri grele,
³⁴ Să-L slăvească cerul, lumea, mările și ce-i în ele!
Doamne, și cu ce-i în ele!…
³⁵ El va mântui Sionul și-a lui Iuda ziduri sfinte,
Și-or fi iarăși locuite cum erau mai înainte.
³⁶ Robii Lui și-a lor sămânță le vor moșteni sub stele,
Câți iubesc al Lui sfânt Nume, liniștiți vor sta în ele!
Doamne, liniștiți în ele!
Și-or fi iarăși locuite cum erau mai înainte.
³⁶ Robii Lui și-a lor sămânță le vor moșteni sub stele,
Câți iubesc al Lui sfânt Nume, liniștiți vor sta în ele!
Doamne, liniștiți în ele!
