¹ Milă ai de mine, Doamne, după bunătatea Ta
După marea Ta-ndurare șterge fărdelegea mea!
² Spală-mi cu desăvârșire multele-mi nelegiuiri,
Curăță-mă de păcatul care nu-mi dă liniștiri!
După marea Ta-ndurare șterge fărdelegea mea!
² Spală-mi cu desăvârșire multele-mi nelegiuiri,
Curăță-mă de păcatul care nu-mi dă liniștiri!
³ Că-mi cunosc și știu prea bine toată fărdelegea-mi grea,
Și păcatul meu stă, Doamne, necurmat-naintea mea.
⁴ Numai contra Ta, o, Doamne, numai Ție Ți-am greșit
Și-naintea Ta, Stăpâne, ce e rău am făptuit.
Și păcatul meu stă, Doamne, necurmat-naintea mea.
⁴ Numai contra Ta, o, Doamne, numai Ție Ți-am greșit
Și-naintea Ta, Stăpâne, ce e rău am făptuit.
Astfel că în hotărârea-Ți vei fi drept când vei lucra,
Și vei fi fără de vină Doamne-n judecata Ta.
⁵ Iată că născut sunt, Doamne, în nelegiuirea grea,
Și-n păcat adânc de moarte mi-a dat viață maica mea.
Și vei fi fără de vină Doamne-n judecata Ta.
⁵ Iată că născut sunt, Doamne, în nelegiuirea grea,
Și-n păcat adânc de moarte mi-a dat viață maica mea.
⁶ Dar Tu ceri ca adevărul în adâncul meu să-l țin,
Fă să stea înțelepciunea înăuntrul meu deplin!
⁷ Curățește-mă cu isop și-al meu duh va fi sfințit,
Spală-mă și ca zăpada, Doamne, fi-voi mai albit!
Fă să stea înțelepciunea înăuntrul meu deplin!
⁷ Curățește-mă cu isop și-al meu duh va fi sfințit,
Spală-mă și ca zăpada, Doamne, fi-voi mai albit!
⁸ Fă-mă, Tu, s-aud de-a pururi bucurii și veselii,
Și-atunci oasele-mi zdrobite se vor bucura-n vecii!
⁹ O, întoarce-Ți, Tu, privirea de la multul meu păcat,
Șterge-mi toată fărdelegea, Doamne, și voi fi curat!
Și-atunci oasele-mi zdrobite se vor bucura-n vecii!
⁹ O, întoarce-Ți, Tu, privirea de la multul meu păcat,
Șterge-mi toată fărdelegea, Doamne, și voi fi curat!
¹⁰ Inima curată-n mine, Domnul meu, zidește Tu,
Și-un duh nou, un duh statornic, Doamne-n inimă-mi adu!
¹¹ Nu mă lepăda Preasfinte de la Fața Ta nicicând,
Și să nu iei de la mine, Doamne, Duhul Tău cel Sfânt!
Și-un duh nou, un duh statornic, Doamne-n inimă-mi adu!
¹¹ Nu mă lepăda Preasfinte de la Fața Ta nicicând,
Și să nu iei de la mine, Doamne, Duhul Tău cel Sfânt!
¹² Bucuria mântuirii dăruiește-mi-o Tu iar,
Sprijinește-mă cu Duhul îndurării plin de har!
¹³ Atunci învăța-Ți-voi calea pe-acei care nu vor ști,
Vor întoarce păcătoșii și la Tine vor veni.
Sprijinește-mă cu Duhul îndurării plin de har!
¹³ Atunci învăța-Ți-voi calea pe-acei care nu vor ști,
Vor întoarce păcătoșii și la Tine vor veni.
¹⁴ Dumnezeul meu, o șterge-mi vina sângelui vărsat,
Și-a mea limbă lăuda-va îndurarea-Ți ne-ncetat.
¹⁵ Doamne, buzele-mi deschide-mi, căci eu cât voi mai trăi,
Numai slava Ta, o, Doamne, slava Ta o voi vesti!
Și-a mea limbă lăuda-va îndurarea-Ți ne-ncetat.
¹⁵ Doamne, buzele-mi deschide-mi, căci eu cât voi mai trăi,
Numai slava Ta, o, Doamne, slava Ta o voi vesti!
¹⁶ O, dacă-ai fi vrut Tu jertfe, câte jertfe Ți-aș fi dat,
Însă arderile jertfei Doamne, Tu le-ai lepădat.
¹⁷ Jertfa ce-o iubește Domnul, este duhul cel zdrobit,
Dumnezeul meu, acesta nicicând n-ai disprețuit.
Însă arderile jertfei Doamne, Tu le-ai lepădat.
¹⁷ Jertfa ce-o iubește Domnul, este duhul cel zdrobit,
Dumnezeul meu, acesta nicicând n-ai disprețuit.
¹⁸ Doamne, spre Sion Îți varsă binefacerile-Ți mari,
Pe Ierusalim zidește-l 'nalță-i Doamne, ziduri tari!
¹⁹ Atunci jertfe ne-ntinate, vei primi așa cum vrei,
Și-atunci, Doamne, vor aduce pe altarul Tău viței!
Pe Ierusalim zidește-l 'nalță-i Doamne, ziduri tari!
¹⁹ Atunci jertfe ne-ntinate, vei primi așa cum vrei,
Și-atunci, Doamne, vor aduce pe altarul Tău viței!
¹ Milă ai de mine, Doamne, după bunătatea Ta
După marea Ta-ndurare șterge fărdelegea mea!
² Spală-mi cu desăvârșire multele-mi nelegiuiri,
Curăță-mă de păcatul care nu-mi dă liniștiri!
După marea Ta-ndurare șterge fărdelegea mea!
² Spală-mi cu desăvârșire multele-mi nelegiuiri,
Curăță-mă de păcatul care nu-mi dă liniștiri!
³ Că-mi cunosc și știu prea bine toată fărdelegea-mi grea,
Și păcatul meu stă, Doamne, necurmat-naintea mea.
⁴ Numai contra Ta, o, Doamne, numai Ție Ți-am greșit
Și-naintea Ta, Stăpâne, ce e rău am făptuit.
Și păcatul meu stă, Doamne, necurmat-naintea mea.
⁴ Numai contra Ta, o, Doamne, numai Ție Ți-am greșit
Și-naintea Ta, Stăpâne, ce e rău am făptuit.
Astfel că în hotărârea-Ți vei fi drept când vei lucra,
Și vei fi fără de vină Doamne-n judecata Ta.
⁵ Iată că născut sunt, Doamne, în nelegiuirea grea,
Și-n păcat adânc de moarte mi-a dat viață maica mea.
Și vei fi fără de vină Doamne-n judecata Ta.
⁵ Iată că născut sunt, Doamne, în nelegiuirea grea,
Și-n păcat adânc de moarte mi-a dat viață maica mea.
⁶ Dar Tu ceri ca adevărul în adâncul meu să-l țin,
Fă să stea înțelepciunea înăuntrul meu deplin!
⁷ Curățește-mă cu isop și-al meu duh va fi sfințit,
Spală-mă și ca zăpada, Doamne, fi-voi mai albit!
Fă să stea înțelepciunea înăuntrul meu deplin!
⁷ Curățește-mă cu isop și-al meu duh va fi sfințit,
Spală-mă și ca zăpada, Doamne, fi-voi mai albit!
⁸ Fă-mă, Tu, s-aud de-a pururi bucurii și veselii,
Și-atunci oasele-mi zdrobite se vor bucura-n vecii!
⁹ O, întoarce-Ți, Tu, privirea de la multul meu păcat,
Șterge-mi toată fărdelegea, Doamne, și voi fi curat!
Și-atunci oasele-mi zdrobite se vor bucura-n vecii!
⁹ O, întoarce-Ți, Tu, privirea de la multul meu păcat,
Șterge-mi toată fărdelegea, Doamne, și voi fi curat!
¹⁰ Inima curată-n mine, Domnul meu, zidește Tu,
Și-un duh nou, un duh statornic, Doamne-n inimă-mi adu!
¹¹ Nu mă lepăda Preasfinte de la Fața Ta nicicând,
Și să nu iei de la mine, Doamne, Duhul Tău cel Sfânt!
Și-un duh nou, un duh statornic, Doamne-n inimă-mi adu!
¹¹ Nu mă lepăda Preasfinte de la Fața Ta nicicând,
Și să nu iei de la mine, Doamne, Duhul Tău cel Sfânt!
¹² Bucuria mântuirii dăruiește-mi-o Tu iar,
Sprijinește-mă cu Duhul îndurării plin de har!
¹³ Atunci învăța-Ți-voi calea pe-acei care nu vor ști,
Vor întoarce păcătoșii și la Tine vor veni.
Sprijinește-mă cu Duhul îndurării plin de har!
¹³ Atunci învăța-Ți-voi calea pe-acei care nu vor ști,
Vor întoarce păcătoșii și la Tine vor veni.
¹⁴ Dumnezeul meu, o șterge-mi vina sângelui vărsat,
Și-a mea limbă lăuda-va îndurarea-Ți ne-ncetat.
¹⁵ Doamne, buzele-mi deschide-mi, căci eu cât voi mai trăi,
Numai slava Ta, o, Doamne, slava Ta o voi vesti!
Și-a mea limbă lăuda-va îndurarea-Ți ne-ncetat.
¹⁵ Doamne, buzele-mi deschide-mi, căci eu cât voi mai trăi,
Numai slava Ta, o, Doamne, slava Ta o voi vesti!
¹⁶ O, dacă-ai fi vrut Tu jertfe, câte jertfe Ți-aș fi dat,
Însă arderile jertfei Doamne, Tu le-ai lepădat.
¹⁷ Jertfa ce-o iubește Domnul, este duhul cel zdrobit,
Dumnezeul meu, acesta nicicând n-ai disprețuit.
Însă arderile jertfei Doamne, Tu le-ai lepădat.
¹⁷ Jertfa ce-o iubește Domnul, este duhul cel zdrobit,
Dumnezeul meu, acesta nicicând n-ai disprețuit.
¹⁸ Doamne, spre Sion Îți varsă binefacerile-Ți mari,
Pe Ierusalim zidește-l 'nalță-i Doamne, ziduri tari!
¹⁹ Atunci jertfe ne-ntinate, vei primi așa cum vrei,
Și-atunci, Doamne, vor aduce pe altarul Tău viței!
Pe Ierusalim zidește-l 'nalță-i Doamne, ziduri tari!
¹⁹ Atunci jertfe ne-ntinate, vei primi așa cum vrei,
Și-atunci, Doamne, vor aduce pe altarul Tău viței!
