¹ Voi lăuda pe Domnul
Din inima mea toată,
Minunile-I voi spune
Cât gura o să-mi poată!
Din inima mea toată,
Minunile-I voi spune
Cât gura o să-mi poată!
² Voi face-n veci din Tine
A vieții-mi bucurie,
Și, Numele Tău, Doamne,
Cânta-L-voi în vecie!
A vieții-mi bucurie,
Și, Numele Tău, Doamne,
Cânta-L-voi în vecie!
³ Vrăjmașii mei dau fuga
'Napoi din sfânta-Ți față,
⁴ Tu-mi sprijinești dreptatea
Și pricina-n viață.
'Napoi din sfânta-Ți față,
⁴ Tu-mi sprijinești dreptatea
Și pricina-n viață.
Tu stai pe scaunul slavei
Să judeci drept, întruna,
⁵ Tu nimicești pe cei răi,
Și-i pierzi pe totdeauna!
Să judeci drept, întruna,
⁵ Tu nimicești pe cei răi,
Și-i pierzi pe totdeauna!
⁶ S-au dus vrăjmașii, nu sunt
Din ei decât ruine,
Cetăți ce-s dărâmate
Pe veci de către Tine!
Din ei decât ruine,
Cetăți ce-s dărâmate
Pe veci de către Tine!
⁷ Ei nu mai sunt… dar Domnul
În veci împărățește,
Și scaunul judecății
De-apoi și-l pregătește!
În veci împărățește,
Și scaunul judecății
De-apoi și-l pregătește!
⁸ El fără părtinire
Va judeca pe-oricare…
⁹ La asupriți dă Domnul
În vreme grea scăpare.
Va judeca pe-oricare…
⁹ La asupriți dă Domnul
În vreme grea scăpare.
¹⁰ Cei ce-L cunosc pe Domnul
Se-ncred în al Lui Nume
Căci El nu părăsește
Pe cei ce-L caută-n lume.
Se-ncred în al Lui Nume
Căci El nu părăsește
Pe cei ce-L caută-n lume.
¹¹ Cântați-I că-Mpăratul
Sionului El este,
Vestiți printre popoare
A slavei Sale veste.
Sionului El este,
Vestiți printre popoare
A slavei Sale veste.
¹² El pururea răzbună
Nevinovatul sânge,
Și-aude nevoiașul
Ce suferă și plânge.
Nevinovatul sânge,
Și-aude nevoiașul
Ce suferă și plânge.
¹³ Ai mila Doamne, vezi-mi
Ticăloșia-n care
Vrăjmașul meu m-aduce,
Trăgându-mă-n pierzare.
Ticăloșia-n care
Vrăjmașul meu m-aduce,
Trăgându-mă-n pierzare.
Din ușa morții ia-mă
Să scap de la pieire
Ca să mă bucur Doamne
De marea-Ți mântuire.
Să scap de la pieire
Ca să mă bucur Doamne
De marea-Ți mântuire.
¹⁴ Ca să vestesc de-a pururi
Eu laudele Tale,
La porțile cetății
Sionului, în cale.
Eu laudele Tale,
La porțile cetății
Sionului, în cale.
¹⁵ Cad neamurile-n groapa
Pe care o făcură,
Piciorul lor se prinde
În lațul lor de ură.
Pe care o făcură,
Piciorul lor se prinde
În lațul lor de ură.
¹⁶ Când Domnul se arată
Dreptate-n veci lucrează
El prinde răii-n lațul
Ce singuri îl așează… (oprire)
Dreptate-n veci lucrează
El prinde răii-n lațul
Ce singuri îl așează… (oprire)
¹⁷ Cei răi se-ntorc cu toții
La-a morții locuință,
Popoarele ce uită
A Domnului credință.
La-a morții locuință,
Popoarele ce uită
A Domnului credință.
¹⁸ Câți n-au noroc pe lume
Uitați nu au să fie
Săraci, nădejdea voastră
Nu piere pe vecie!…
Uitați nu au să fie
Săraci, nădejdea voastră
Nu piere pe vecie!…
¹⁹ O, scoală, Doamne - omul
Să nu se prea încreadă
La judecată lumea
În fața Ta să cadă.
Să nu se prea încreadă
La judecată lumea
În fața Ta să cadă.
²⁰ Aruncă Tu-n ei groaza
Ca toți în veac să știe
Că nu sunt decât oameni
Că sunt nimicnicie. (oprire)
Ca toți în veac să știe
Că nu sunt decât oameni
Că sunt nimicnicie. (oprire)
¹ Voi lăuda pe Domnul
Din inima mea toată,
Minunile-I voi spune
Cât gura o să-mi poată!
Din inima mea toată,
Minunile-I voi spune
Cât gura o să-mi poată!
² Voi face-n veci din Tine
A vieții-mi bucurie,
Și, Numele Tău, Doamne,
Cânta-L-voi în vecie!
A vieții-mi bucurie,
Și, Numele Tău, Doamne,
Cânta-L-voi în vecie!
³ Vrăjmașii mei dau fuga
'Napoi din sfânta-Ți față,
⁴ Tu-mi sprijinești dreptatea
Și pricina-n viață.
'Napoi din sfânta-Ți față,
⁴ Tu-mi sprijinești dreptatea
Și pricina-n viață.
Tu stai pe scaunul slavei
Să judeci drept, întruna,
⁵ Tu nimicești pe cei răi,
Și-i pierzi pe totdeauna!
Să judeci drept, întruna,
⁵ Tu nimicești pe cei răi,
Și-i pierzi pe totdeauna!
⁶ S-au dus vrăjmașii, nu sunt
Din ei decât ruine,
Cetăți ce-s dărâmate
Pe veci de către Tine!
Din ei decât ruine,
Cetăți ce-s dărâmate
Pe veci de către Tine!
⁷ Ei nu mai sunt… dar Domnul
În veci împărățește,
Și scaunul judecății
De-apoi și-l pregătește!
În veci împărățește,
Și scaunul judecății
De-apoi și-l pregătește!
⁸ El fără părtinire
Va judeca pe-oricare…
⁹ La asupriți dă Domnul
În vreme grea scăpare.
Va judeca pe-oricare…
⁹ La asupriți dă Domnul
În vreme grea scăpare.
¹⁰ Cei ce-L cunosc pe Domnul
Se-ncred în al Lui Nume
Căci El nu părăsește
Pe cei ce-L caută-n lume.
Se-ncred în al Lui Nume
Căci El nu părăsește
Pe cei ce-L caută-n lume.
¹¹ Cântați-I că-Mpăratul
Sionului El este,
Vestiți printre popoare
A slavei Sale veste.
Sionului El este,
Vestiți printre popoare
A slavei Sale veste.
¹² El pururea răzbună
Nevinovatul sânge,
Și-aude nevoiașul
Ce suferă și plânge.
Nevinovatul sânge,
Și-aude nevoiașul
Ce suferă și plânge.
¹³ Ai mila Doamne, vezi-mi
Ticăloșia-n care
Vrăjmașul meu m-aduce,
Trăgându-mă-n pierzare.
Ticăloșia-n care
Vrăjmașul meu m-aduce,
Trăgându-mă-n pierzare.
Din ușa morții ia-mă
Să scap de la pieire
Ca să mă bucur Doamne
De marea-Ți mântuire.
Să scap de la pieire
Ca să mă bucur Doamne
De marea-Ți mântuire.
¹⁴ Ca să vestesc de-a pururi
Eu laudele Tale,
La porțile cetății
Sionului, în cale.
Eu laudele Tale,
La porțile cetății
Sionului, în cale.
¹⁵ Cad neamurile-n groapa
Pe care o făcură,
Piciorul lor se prinde
În lațul lor de ură.
Pe care o făcură,
Piciorul lor se prinde
În lațul lor de ură.
¹⁶ Când Domnul se arată
Dreptate-n veci lucrează
El prinde răii-n lațul
Ce singuri îl așează… (oprire)
Dreptate-n veci lucrează
El prinde răii-n lațul
Ce singuri îl așează… (oprire)
¹⁷ Cei răi se-ntorc cu toții
La-a morții locuință,
Popoarele ce uită
A Domnului credință.
La-a morții locuință,
Popoarele ce uită
A Domnului credință.
¹⁸ Câți n-au noroc pe lume
Uitați nu au să fie
Săraci, nădejdea voastră
Nu piere pe vecie!…
Uitați nu au să fie
Săraci, nădejdea voastră
Nu piere pe vecie!…
¹⁹ O, scoală, Doamne - omul
Să nu se prea încreadă
La judecată lumea
În fața Ta să cadă.
Să nu se prea încreadă
La judecată lumea
În fața Ta să cadă.
²⁰ Aruncă Tu-n ei groaza
Ca toți în veac să știe
Că nu sunt decât oameni
Că sunt nimicnicie. (oprire)
Ca toți în veac să știe
Că nu sunt decât oameni
Că sunt nimicnicie. (oprire)
