¹ Pleacă-Ți Doamne-urechea la cuvântul meu,
Și auzi suspinul lacrimilor mele.
² Ia aminte, Doamne, sfinte Dumnezeu,
Căci la Tine-nalț eu ruga-n ceasuri grele!
Și auzi suspinul lacrimilor mele.
² Ia aminte, Doamne, sfinte Dumnezeu,
Căci la Tine-nalț eu ruga-n ceasuri grele!
³ Dimineața, Doamne, glasul să-mi primești,
Căci din zori mă rog și-aștept a Ta-ndurare
⁴ Tu ești Domnul care ce-i rău nu iubești,
Cel rău niciodată loc cu Tine n-are.
Căci din zori mă rog și-aștept a Ta-ndurare
⁴ Tu ești Domnul care ce-i rău nu iubești,
Cel rău niciodată loc cu Tine n-are.
⁵ Și nebunii nu pot niciodată sta
În a ochilor Tăi sfânt-apropiere,
Tu urăști pe cei ce calcă voia Ta,
Câți fac fărdelegea numele le piere.
În a ochilor Tăi sfânt-apropiere,
Tu urăști pe cei ce calcă voia Ta,
Câți fac fărdelegea numele le piere.
⁶ Tu îi pierzi pe-aceia care-s mincinoși
- Că-n veci gura-Ți sfântă Adevărul spune -
Și-i urăști pe-aceia care sunt setoși
De vărsări de sânge și de-nșelăciune.
- Că-n veci gura-Ți sfântă Adevărul spune -
Și-i urăști pe-aceia care sunt setoși
De vărsări de sânge și de-nșelăciune.
⁷ Dar eu după marea îndurare-a Ta,
Voi putea să intru-n casa Ta cea mare,
Și cu frică-n sfântu-Ți Templu voi putea
Să-Ți aduc smerit, sfânta mea-nchinare.
Voi putea să intru-n casa Ta cea mare,
Și cu frică-n sfântu-Ți Templu voi putea
Să-Ți aduc smerit, sfânta mea-nchinare.
⁸ Tu mă-ndreaptă, Doamne, pe-al Tău drum plăcut
Din pricina celor ce vrăjmași mi-s mie,
Netezește-mi calea ce am de făcut
Pentru pașii mei spre Sfânta-mpărăție.
Din pricina celor ce vrăjmași mi-s mie,
Netezește-mi calea ce am de făcut
Pentru pașii mei spre Sfânta-mpărăție.
⁹ Căci nimic în cei răi nu-i adevărat,
Numai răutate inima lor are,
E-un mormânt gâtlejul lor nesăturat
Și pe limbă-au numai vorbe-nșelătoare.
Numai răutate inima lor are,
E-un mormânt gâtlejul lor nesăturat
Și pe limbă-au numai vorbe-nșelătoare.
¹⁰ Fă-i căzuți prin însăși sfaturile lor,
Și lovește-i Doamne, ca pe cei de vină,
Că-mpotrivă-Ți dânșii fac mereu sobor,
Prăbușiți să cadă-n ura lor deplină.
Și lovește-i Doamne, ca pe cei de vină,
Că-mpotrivă-Ți dânșii fac mereu sobor,
Prăbușiți să cadă-n ura lor deplină.
¹¹ Că atunci cei ce-n Tine credincioși vor fi,
Ocrotiți de Tine-avea-vor bucurie,
Celor care sfântul Nume-Ți vor iubi,
Tu le vei fi dulce, sfântă veselie.
Ocrotiți de Tine-avea-vor bucurie,
Celor care sfântul Nume-Ți vor iubi,
Tu le vei fi dulce, sfântă veselie.
¹² Tu binecuvânți pe cei neprihăniți,
I-nsoțești cu-a Ta bunăvoință mare
Și-n veac ei de Tine Doamne-s ocrotiți,
Ca înconjurați de-un scut de apărare.
I-nsoțești cu-a Ta bunăvoință mare
Și-n veac ei de Tine Doamne-s ocrotiți,
Ca înconjurați de-un scut de apărare.
¹ Pleacă-Ți Doamne-urechea la cuvântul meu,
Și auzi suspinul lacrimilor mele.
² Ia aminte, Doamne, sfinte Dumnezeu,
Căci la Tine-nalț eu ruga-n ceasuri grele!
Și auzi suspinul lacrimilor mele.
² Ia aminte, Doamne, sfinte Dumnezeu,
Căci la Tine-nalț eu ruga-n ceasuri grele!
³ Dimineața, Doamne, glasul să-mi primești,
Căci din zori mă rog și-aștept a Ta-ndurare
⁴ Tu ești Domnul care ce-i rău nu iubești,
Cel rău niciodată loc cu Tine n-are.
Căci din zori mă rog și-aștept a Ta-ndurare
⁴ Tu ești Domnul care ce-i rău nu iubești,
Cel rău niciodată loc cu Tine n-are.
⁵ Și nebunii nu pot niciodată sta
În a ochilor Tăi sfânt-apropiere,
Tu urăști pe cei ce calcă voia Ta,
Câți fac fărdelegea numele le piere.
În a ochilor Tăi sfânt-apropiere,
Tu urăști pe cei ce calcă voia Ta,
Câți fac fărdelegea numele le piere.
⁶ Tu îi pierzi pe-aceia care-s mincinoși
- Că-n veci gura-Ți sfântă Adevărul spune -
Și-i urăști pe-aceia care sunt setoși
De vărsări de sânge și de-nșelăciune.
- Că-n veci gura-Ți sfântă Adevărul spune -
Și-i urăști pe-aceia care sunt setoși
De vărsări de sânge și de-nșelăciune.
⁷ Dar eu după marea îndurare-a Ta,
Voi putea să intru-n casa Ta cea mare,
Și cu frică-n sfântu-Ți Templu voi putea
Să-Ți aduc smerit, sfânta mea-nchinare.
Voi putea să intru-n casa Ta cea mare,
Și cu frică-n sfântu-Ți Templu voi putea
Să-Ți aduc smerit, sfânta mea-nchinare.
⁸ Tu mă-ndreaptă, Doamne, pe-al Tău drum plăcut
Din pricina celor ce vrăjmași mi-s mie,
Netezește-mi calea ce am de făcut
Pentru pașii mei spre Sfânta-mpărăție.
Din pricina celor ce vrăjmași mi-s mie,
Netezește-mi calea ce am de făcut
Pentru pașii mei spre Sfânta-mpărăție.
⁹ Căci nimic în cei răi nu-i adevărat,
Numai răutate inima lor are,
E-un mormânt gâtlejul lor nesăturat
Și pe limbă-au numai vorbe-nșelătoare.
Numai răutate inima lor are,
E-un mormânt gâtlejul lor nesăturat
Și pe limbă-au numai vorbe-nșelătoare.
¹⁰ Fă-i căzuți prin însăși sfaturile lor,
Și lovește-i Doamne, ca pe cei de vină,
Că-mpotrivă-Ți dânșii fac mereu sobor,
Prăbușiți să cadă-n ura lor deplină.
Și lovește-i Doamne, ca pe cei de vină,
Că-mpotrivă-Ți dânșii fac mereu sobor,
Prăbușiți să cadă-n ura lor deplină.
¹¹ Că atunci cei ce-n Tine credincioși vor fi,
Ocrotiți de Tine-avea-vor bucurie,
Celor care sfântul Nume-Ți vor iubi,
Tu le vei fi dulce, sfântă veselie.
Ocrotiți de Tine-avea-vor bucurie,
Celor care sfântul Nume-Ți vor iubi,
Tu le vei fi dulce, sfântă veselie.
¹² Tu binecuvânți pe cei neprihăniți,
I-nsoțești cu-a Ta bunăvoință mare
Și-n veac ei de Tine Doamne-s ocrotiți,
Ca înconjurați de-un scut de apărare.
I-nsoțești cu-a Ta bunăvoință mare
Și-n veac ei de Tine Doamne-s ocrotiți,
Ca înconjurați de-un scut de apărare.
