¹ O, răspunde-mi când strig, Domnul, neprihanei mele,
Scoate-mă la larg în ceasul strâmtorării grele,
/: Doamne-ai milă ascultă-mi ruga strâmtorării grele! :/
Scoate-mă la larg în ceasul strâmtorării grele,
/: Doamne-ai milă ascultă-mi ruga strâmtorării grele! :/
² Până când, o, fii ai lumii, slava-mi veți huli-o,
Până când deșertăciunea oare veți iubi-o,
/: Cât veți mai umbla-n minciună, cât veți mai iubi-o? :/ (oprire)
Până când deșertăciunea oare veți iubi-o,
/: Cât veți mai umbla-n minciună, cât veți mai iubi-o? :/ (oprire)
³ Să știți că ales-a, Domnul, om iubit pe care
Îl păstrează și-i arată marea-i îndurare!
/: Domnu-aude când spre Dânsul strig - și-mi dă-ndurare! :/
Îl păstrează și-i arată marea-i îndurare!
/: Domnu-aude când spre Dânsul strig - și-mi dă-ndurare! :/
⁴ Vă cutremurați cu groază de păcătuire,
Spuneți-vă asta-n inimi seara la-adormire,
/: Și tăceți apoi… în patul vostru de-adormire. :/
Spuneți-vă asta-n inimi seara la-adormire,
/: Și tăceți apoi… în patul vostru de-adormire. :/
⁵ Domnului s-aduceți jertfă pururea curată,
Și-n puterea Lui vă-ncredeți pentru viața toată!
/: O, încredeți-vă-n Domnul, pentru viața toată! :/
Și-n puterea Lui vă-ncredeți pentru viața toată!
/: O, încredeți-vă-n Domnul, pentru viața toată! :/
⁶ Mulți zic: cine-o să ne-arate nouă fericirea?
Eu spun: Tu ne-aduci o, Doamne, nouă strălucirea,
/: Fața Ta răsară, Doamne, peste noi lucirea. :/
Eu spun: Tu ne-aduci o, Doamne, nouă strălucirea,
/: Fața Ta răsară, Doamne, peste noi lucirea. :/
⁷ Tu-mi dai inimii mai multe stări de bucurie
Decât lor când le rodește grâul pe câmpie,
/: Rodul vinului în viță, grâul pe câmpie. :/
Decât lor când le rodește grâul pe câmpie,
/: Rodul vinului în viță, grâul pe câmpie. :/
⁸ Eu mă culc și-adorm o, Doamne, liniștit și-n pace,
Împăcarea Ta deplină fericit mă face!
/: Fericită locuința pacea Ta mi-o face! :/
Împăcarea Ta deplină fericit mă face!
/: Fericită locuința pacea Ta mi-o face! :/
¹ O, răspunde-mi când strig, Domnul, neprihanei mele,
Scoate-mă la larg în ceasul strâmtorării grele,
/: Doamne-ai milă ascultă-mi ruga strâmtorării grele! :/
Scoate-mă la larg în ceasul strâmtorării grele,
/: Doamne-ai milă ascultă-mi ruga strâmtorării grele! :/
² Până când, o, fii ai lumii, slava-mi veți huli-o,
Până când deșertăciunea oare veți iubi-o,
/: Cât veți mai umbla-n minciună, cât veți mai iubi-o? :/ (oprire)
Până când deșertăciunea oare veți iubi-o,
/: Cât veți mai umbla-n minciună, cât veți mai iubi-o? :/ (oprire)
³ Să știți că ales-a, Domnul, om iubit pe care
Îl păstrează și-i arată marea-i îndurare!
/: Domnu-aude când spre Dânsul strig - și-mi dă-ndurare! :/
Îl păstrează și-i arată marea-i îndurare!
/: Domnu-aude când spre Dânsul strig - și-mi dă-ndurare! :/
⁴ Vă cutremurați cu groază de păcătuire,
Spuneți-vă asta-n inimi seara la-adormire,
/: Și tăceți apoi… în patul vostru de-adormire. :/
Spuneți-vă asta-n inimi seara la-adormire,
/: Și tăceți apoi… în patul vostru de-adormire. :/
⁵ Domnului s-aduceți jertfă pururea curată,
Și-n puterea Lui vă-ncredeți pentru viața toată!
/: O, încredeți-vă-n Domnul, pentru viața toată! :/
Și-n puterea Lui vă-ncredeți pentru viața toată!
/: O, încredeți-vă-n Domnul, pentru viața toată! :/
⁶ Mulți zic: cine-o să ne-arate nouă fericirea?
Eu spun: Tu ne-aduci o, Doamne, nouă strălucirea,
/: Fața Ta răsară, Doamne, peste noi lucirea. :/
Eu spun: Tu ne-aduci o, Doamne, nouă strălucirea,
/: Fața Ta răsară, Doamne, peste noi lucirea. :/
⁷ Tu-mi dai inimii mai multe stări de bucurie
Decât lor când le rodește grâul pe câmpie,
/: Rodul vinului în viță, grâul pe câmpie. :/
Decât lor când le rodește grâul pe câmpie,
/: Rodul vinului în viță, grâul pe câmpie. :/
⁸ Eu mă culc și-adorm o, Doamne, liniștit și-n pace,
Împăcarea Ta deplină fericit mă face!
/: Fericită locuința pacea Ta mi-o face! :/
Împăcarea Ta deplină fericit mă face!
/: Fericită locuința pacea Ta mi-o face! :/
