²² Domnul m-a făcut pe mine mai 'nainte decât toate,
Înaintea celor care mai întâi au fost lucrate.
²³ Mai 'nainte de-nceputuri eu am fost, din veșnicie,
Până nici n-a fost a lumii așezată temelie.
²⁴ Eu am fost născut-atuncea când adâncul n-a fost încă,
Nici izvoarele-ncărcate cu belșug de apă-adâncă.
Înaintea celor care mai întâi au fost lucrate.
²³ Mai 'nainte de-nceputuri eu am fost, din veșnicie,
Până nici n-a fost a lumii așezată temelie.
²⁴ Eu am fost născut-atuncea când adâncul n-a fost încă,
Nici izvoarele-ncărcate cu belșug de apă-adâncă.
²⁵ Mai 'nainte-am fost făcută ca a munților tărie,
Mai 'nainte de-a fi dealuri sau întinderi de câmpie.
²⁶ Până nici era pământul, nici câmpii cu-ntinderi - roată,
Până n-a fost nici fărâma cea dintâi a lumii dată.
²⁷ Eu, când întocmit-a Domnul cerurile-am fost de față,
Când a tras El prima zare pe-adâncimea cea măreață…
Mai 'nainte de-a fi dealuri sau întinderi de câmpie.
²⁶ Până nici era pământul, nici câmpii cu-ntinderi - roată,
Până n-a fost nici fărâma cea dintâi a lumii dată.
²⁷ Eu, când întocmit-a Domnul cerurile-am fost de față,
Când a tras El prima zare pe-adâncimea cea măreață…
²⁸ Când a pironit El norii sus, pe-ntinderi fără zare,
Și când au țâșnit puternic ale adâncului izvoare,
²⁹ Când a pus hotare mării, poruncind să nu le treacă,
Când pământului în lume temelii stătea să-i facă,
³⁰ Eu eram cu El la lucru, al Lui Meșter, desfătându-L
Ne-ncetat vibrând 'nainte-I veșnicii de ani a-rândul.
Și când au țâșnit puternic ale adâncului izvoare,
²⁹ Când a pus hotare mării, poruncind să nu le treacă,
Când pământului în lume temelii stătea să-i facă,
³⁰ Eu eram cu El la lucru, al Lui Meșter, desfătându-L
Ne-ncetat vibrând 'nainte-I veșnicii de ani a-rândul.
³¹ Irizând *) pe rotocolul lumii Lui de pace plină,
Îmi găseam plăcerea-n fiii oamenilor fără vină.
³² Și-acum fiii mei, pe mine ascultați-mă… sub soare,
Fericiți sunt numai cei ce îmi păzesc a mea cărare.
³³ Ascultați învățătura ce-nțelepți vă poate face,
Și nu-mi lepădați povața ce vă poate-aduce pace.
Îmi găseam plăcerea-n fiii oamenilor fără vină.
³² Și-acum fiii mei, pe mine ascultați-mă… sub soare,
Fericiți sunt numai cei ce îmi păzesc a mea cărare.
³³ Ascultați învățătura ce-nțelepți vă poate face,
Și nu-mi lepădați povața ce vă poate-aduce pace.
³⁴ Fericit e omul care mă ascultă și veghează,
Care-ntruna-mi stă la poartă și la pragul ușii pază.
³⁵ Căci acel ce mă găsește află viața-n bucurie,
Căpătând bunăvoința Domnului pe veșnicie.
³⁶ Dar cel ce-mi păcătuiește lui își face vătămare,
Toți câți mă urăsc pe mine, merg la moarte și pierzare.
Care-ntruna-mi stă la poartă și la pragul ușii pază.
³⁵ Căci acel ce mă găsește află viața-n bucurie,
Căpătând bunăvoința Domnului pe veșnicie.
³⁶ Dar cel ce-mi păcătuiește lui își face vătămare,
Toți câți mă urăsc pe mine, merg la moarte și pierzare.
²² Domnul m-a făcut pe mine mai 'nainte decât toate,
Înaintea celor care mai întâi au fost lucrate.
²³ Mai 'nainte de-nceputuri eu am fost, din veșnicie,
Până nici n-a fost a lumii așezată temelie.
²⁴ Eu am fost născut-atuncea când adâncul n-a fost încă,
Nici izvoarele-ncărcate cu belșug de apă-adâncă.
Înaintea celor care mai întâi au fost lucrate.
²³ Mai 'nainte de-nceputuri eu am fost, din veșnicie,
Până nici n-a fost a lumii așezată temelie.
²⁴ Eu am fost născut-atuncea când adâncul n-a fost încă,
Nici izvoarele-ncărcate cu belșug de apă-adâncă.
²⁵ Mai 'nainte-am fost făcută ca a munților tărie,
Mai 'nainte de-a fi dealuri sau întinderi de câmpie.
²⁶ Până nici era pământul, nici câmpii cu-ntinderi - roată,
Până n-a fost nici fărâma cea dintâi a lumii dată.
²⁷ Eu, când întocmit-a Domnul cerurile-am fost de față,
Când a tras El prima zare pe-adâncimea cea măreață…
Mai 'nainte de-a fi dealuri sau întinderi de câmpie.
²⁶ Până nici era pământul, nici câmpii cu-ntinderi - roată,
Până n-a fost nici fărâma cea dintâi a lumii dată.
²⁷ Eu, când întocmit-a Domnul cerurile-am fost de față,
Când a tras El prima zare pe-adâncimea cea măreață…
²⁸ Când a pironit El norii sus, pe-ntinderi fără zare,
Și când au țâșnit puternic ale adâncului izvoare,
²⁹ Când a pus hotare mării, poruncind să nu le treacă,
Când pământului în lume temelii stătea să-i facă,
³⁰ Eu eram cu El la lucru, al Lui Meșter, desfătându-L
Ne-ncetat vibrând 'nainte-I veșnicii de ani a-rândul.
Și când au țâșnit puternic ale adâncului izvoare,
²⁹ Când a pus hotare mării, poruncind să nu le treacă,
Când pământului în lume temelii stătea să-i facă,
³⁰ Eu eram cu El la lucru, al Lui Meșter, desfătându-L
Ne-ncetat vibrând 'nainte-I veșnicii de ani a-rândul.
³¹ Irizând *) pe rotocolul lumii Lui de pace plină,
Îmi găseam plăcerea-n fiii oamenilor fără vină.
³² Și-acum fiii mei, pe mine ascultați-mă… sub soare,
Fericiți sunt numai cei ce îmi păzesc a mea cărare.
³³ Ascultați învățătura ce-nțelepți vă poate face,
Și nu-mi lepădați povața ce vă poate-aduce pace.
Îmi găseam plăcerea-n fiii oamenilor fără vină.
³² Și-acum fiii mei, pe mine ascultați-mă… sub soare,
Fericiți sunt numai cei ce îmi păzesc a mea cărare.
³³ Ascultați învățătura ce-nțelepți vă poate face,
Și nu-mi lepădați povața ce vă poate-aduce pace.
³⁴ Fericit e omul care mă ascultă și veghează,
Care-ntruna-mi stă la poartă și la pragul ușii pază.
³⁵ Căci acel ce mă găsește află viața-n bucurie,
Căpătând bunăvoința Domnului pe veșnicie.
³⁶ Dar cel ce-mi păcătuiește lui își face vătămare,
Toți câți mă urăsc pe mine, merg la moarte și pierzare.
Care-ntruna-mi stă la poartă și la pragul ușii pază.
³⁵ Căci acel ce mă găsește află viața-n bucurie,
Căpătând bunăvoința Domnului pe veșnicie.
³⁶ Dar cel ce-mi păcătuiește lui își face vătămare,
Toți câți mă urăsc pe mine, merg la moarte și pierzare.
