Privirea limpede-a credinței

Privirea limpede-a credinței,
Spre zarea-albastră să-ți țintească,
/: Spre Cel ce-ți poate da ființei,
Frum'sețea Lui dumnezeiască! :/

Podoaba cea nepieritoare
A curăției și-a blândeții,
/: Îți facă fața zâmbitoare
Cum e lumina dimineții! :/

Al bunătății farmec, fie,
Și-a dragostei ce se jertfește,
/: Plăcută, sfântă jertfă vie,
Părintelui ce te iubește! :/

Cântarea sfânt-a mulțumirii,
Cu-a ei mireasmă minunată,
/: Închin-o Tatălui Iubirii,
Cu bucurie, de-orice dată! :/

Așa mă rog să-ți dăruiască,
Părintele din Cer, frum'sețe,
/: În care El să se-oglindească,
Și nesfârșită tinerețe! :/