Pilda semănătorului

Semănătorul, semănătorul,
Semănătorul seamănă…
Semănătorul, semănătorul,
Semănătorul seamănă…
Lângă drum sămânța cade,
Lângă drum o seamănă,
Mici semințe în lumină
Pe pustiul drum…
Dintr-o tufă-ntunecată
Păsări negre ies acum,
Ciugulind cu sârg acea sămânță
Pe pustiul drum…

Loc stâncos, sămânța cade
Pe o piatră sub cald vânt,
Mici semințe în lumină
Pe puțin pământ…
Dar când soarele răsare, bucuriile-nfrângând,
Și în arșița ne-ndurătoare
Se ofilesc curând.

Iar apoi sămânța cade
Între griji, între ciulini,
Mici semințe în lumină,
Risipite-n spini…
Năvălește-a lumii grijă,
Bogății și pofte-nving,
Și zadarnică le e-ncolțirea,
Fără rod se sting.

Roditor, sămânța cade
În pământ ce nu-i pământ,
Nici sămânța nu-i sămânță
Ci e-al Domnului Cuvânt.
Și cresc holde nu pe șesuri
Și se coc nu-n galben lut,
Dar își mută-apoi
În ceruri albe rodul însutit.