Pe când umbla Isus prin Galileea

Pe când umbla Isus prin Galileea și vestea,
/: Noroadelor vestea :/
Cu ucenicii Lui despre Împărăția Sa
Că va veni-n curând, curând.
Și auzind despre Isus că mari minuni făcea,
Noroadele-L urmau oriunde Se ducea.
Și multe din femeile galileenilor
Îl urmau cu dor.

Când Domnul a fost prins și dus să fie răstignit,
Maria a jelit, Maria a suferit.
Iar, când pe cruce pironit între tâlhari stătea,
Amarnic Îl plângea, plângea…
A stat acolo și a plâns mai multe ore-n șir
Și se ruga mereu și Îi ungea cu mir
Picioarele ce pironite-n lemn Îi sângerau,
Sus pe Golgota.

Când din mormânt, pe vecii vecilor, a înviat,
Mariei, că-L iubea, întâi S-a arătat;
Dar ea, când L-a văzut, I-a zis cuprinsă de fior:
„Nu știu unde-i, că-mi este dor.”
Crezând că-i grădinarul, El i-a zis: „Eu sunt Isus
Pe care-L cauți tu, căci L-ai iubit nespus”.
Atunci, Maria I s-a închinat și-n grabă a plecat
Vestind că-i înviat.

Căci cine-L va iubi și Îl va căuta mereu,
Acela va vedea-n curând pe Dumnezeu.
În ziua aceea, când pe nori de slavă va veni
Pentru acei ce-L vor iubi,
Iar acei ce nu-L cunosc și nu aleargă după El,
Amarnic vor boci și-n groază vor pieri,
Căci Isus, El, va judeca între cel bun și rău,
Isus, Domnul meu!