Pe când eram în suferință, versuri

Pe când eram în suferință,
Când inima-mi zdrobită mă durea,
Deși strigam fără cuvinte,
Doar pacea Ta mă mângâia.
Când mă aflăm în disperare,
Când mulți atunci mă condamnau,
Deși trudit, rămas-am singur,
Doar ochii Tăi mă cunoșteau.

Și n-am să spun la nimeni, Doamne,
Niciun necaz, când sunt răpus,
Căci nimeni nu va înțelege
Așa cum, Tu, mă știi, Isus.

Pe când eram răpit de teamă,
Când sufletul îmi tremura.
Deși căzut în deznădejde,
Doar Mâna Ta mă alina,
Când îmi doream să-mi înțeleg
Tristețea ce m-a copleșit.
Deși nu cunoșteam iubirea,
Doar sufletul Tău m-a iubit.

Și n-am să caut fericirea
La niciun om pe-această lume
Căci nimeni nu-mi va fi alături
Că Tu îmi ești și-mi vei rămâne.