Pe câmpiile-nsorite

Pe câmpiile-nsorite
Ale harului ceresc
Parfumate și frumoase
Florile iubirii cresc.
Mâna dalbă a credinței
Le adună-n dulce dor,
Și le-nchină toate, toate
Scumpului Mântuitor.

În înaltul cel albastru
- Templul harului preasfânt -
Luminoase, fericite
Și eterne taine sunt.
Dar pe aripa credinței
Sufletul ajunge sus
Și-n lumină înțelege
Tainele pentru Isus.

Florile iubirii sfinte,
Tainele ce le-nțeleg,
Osteneala mea întreagă
Și-orice roduri eu culeg,
Vreau să le aduc pe toate
Mai frumos și mai deplin,
Ardere de tot curată
Lui Isus să I-o închin.