Pe Tine să Te scoată

Pe Tine să Te scoat-ar vrea,
Isuse, din ființa mea
Și diavolul - cu tot ce-i el
Și lumea cu-al ei duh și fel,
Și carnea mea - cu lupta ei
Și-al slăbiciunilor temei.
Dar sunt al Tău și Tu mă ții
În Tine-ascuns pe veșnicii!
Și nu mă lași, și nu mă lași,
Să fiu înfrânt de cei vrăjmași!

Cuvântul Tău ei vor să-l spun,
Dar lui deloc să mă supun;
Să-mi fie doar podoabă-n grai,
Să nu-l arăt lumină-n trai;
Să nu-l am spadă-n lupta grea,
Ci să-l arunc-napoia mea.
Tu, Doamne, totul știi și vezi,
Eu sunt al Tău și mă păstrezi!
Tu nu mă lași, Tu nu mă lași
Să fiu înfrânt de cei vrăjmași!

Isuse, vreau cum Tu mă vrei,
Să-mi fie voia-Ți sfânt temei,
Să n-aibă diavolul nimic
În mine-n ce trăiesc, sau zic,
Nici lumea cu-ale ei minciuni,
Nici carnea mea cu slăbiciuni.
Ci Tu, Isus, să-mi stăpânești
Ființa-ntreagă cum dorești,
Și să nu lași, și să nu lași
Să fiu înfrânt de cei vrăjmași!