Patima limbii duce la surzire,
Duce la orbire,
Duce la slăbire.
Glasul luminii nu-l mai auzi.
Duce la orbire,
Duce la slăbire.
Glasul luminii nu-l mai auzi.
Pune, Doamne-o strajă
Sfântă gurii mele,
Ca să nu-mi rostească
Gândurile rele.
Ci-adevărul sfânt
Din al Tău Cuvânt
Pururi să-l rostească
Pe pământ.
Sfântă gurii mele,
Ca să nu-mi rostească
Gândurile rele.
Ci-adevărul sfânt
Din al Tău Cuvânt
Pururi să-l rostească
Pe pământ.
Patima limbii duce la șchiopare,
Duce la-ntinare,
Duce la uitare.
Calea iubirii n-o mai cunoști.
Duce la-ntinare,
Duce la uitare.
Calea iubirii n-o mai cunoști.
Patima limbii duce la durere,
Duce-n mări de fiere,
Stoarce-orice putere.
Cerul vieții nu-l mai ajungi.
Duce-n mări de fiere,
Stoarce-orice putere.
Cerul vieții nu-l mai ajungi.
Frânge-ți pornirea limbii-n orice clipă,
Să nu faci risipă,
Nu rosti în pripă
Gânduri născute-n inima ta!
Să nu faci risipă,
Nu rosti în pripă
Gânduri născute-n inima ta!
Patima limbii duce la surzire,
Duce la orbire,
Duce la slăbire.
Glasul luminii nu-l mai auzi.
Duce la orbire,
Duce la slăbire.
Glasul luminii nu-l mai auzi.
Pune, Doamne-o strajă
Sfântă gurii mele,
Ca să nu-mi rostească
Gândurile rele.
Ci-adevărul sfânt
Din al Tău Cuvânt
Pururi să-l rostească
Pe pământ.
Sfântă gurii mele,
Ca să nu-mi rostească
Gândurile rele.
Ci-adevărul sfânt
Din al Tău Cuvânt
Pururi să-l rostească
Pe pământ.
Patima limbii duce la șchiopare,
Duce la-ntinare,
Duce la uitare.
Calea iubirii n-o mai cunoști.
Duce la-ntinare,
Duce la uitare.
Calea iubirii n-o mai cunoști.
Patima limbii duce la durere,
Duce-n mări de fiere,
Stoarce-orice putere.
Cerul vieții nu-l mai ajungi.
Duce-n mări de fiere,
Stoarce-orice putere.
Cerul vieții nu-l mai ajungi.
Frânge-ți pornirea limbii-n orice clipă,
Să nu faci risipă,
Nu rosti în pripă
Gânduri născute-n inima ta!
Să nu faci risipă,
Nu rosti în pripă
Gânduri născute-n inima ta!
