Pасе vreau, alinatoare,
Să-mi cuprindă veșnic inima,
Să-mi aprindă-n suflet candela,
Ca să fiu biruitor!
Să-mi cuprindă veșnic inima,
Să-mi aprindă-n suflet candela,
Ca să fiu biruitor!
Doamne, Tu-mi ești pacea sfântă,
Tu iubit Mântuitor,
Și când marea se frământă,
Tu-mi ești scut ocrotitor.
Tu iubit Mântuitor,
Și când marea se frământă,
Tu-mi ești scut ocrotitor.
Unde să mă duc eu, oare?
Unde nu mai este chin amar,
Când îmi strălucește-n cale-un-far
Și un scump Mântuitor!
Unde nu mai este chin amar,
Când îmi strălucește-n cale-un-far
Și un scump Mântuitor!
Vreau ca razele de soare,
Să-ncălzească visul meu pribeag,
Pe Isus să-L am mereu mai drag,
Când prin văi pustii cobor.
Să-ncălzească visul meu pribeag,
Pe Isus să-L am mereu mai drag,
Când prin văi pustii cobor.
Cerul vreau să se coboare…
Sufletul de el să-mi fie plin,
Azi în drumul meu de peregrin,
Ca s-ajung în el mi-e dor.
Sufletul de el să-mi fie plin,
Azi în drumul meu de peregrin,
Ca s-ajung în el mi-e dor.
Pасе vreau, alinatoare,
Să-mi cuprindă veșnic inima,
Să-mi aprindă-n suflet candela,
Ca să fiu biruitor!
Să-mi cuprindă veșnic inima,
Să-mi aprindă-n suflet candela,
Ca să fiu biruitor!
Doamne, Tu-mi ești pacea sfântă,
Tu iubit Mântuitor,
Și când marea se frământă,
Tu-mi ești scut ocrotitor.
Tu iubit Mântuitor,
Și când marea se frământă,
Tu-mi ești scut ocrotitor.
Unde să mă duc eu, oare?
Unde nu mai este chin amar,
Când îmi strălucește-n cale-un-far
Și un scump Mântuitor!
Unde nu mai este chin amar,
Când îmi strălucește-n cale-un-far
Și un scump Mântuitor!
Vreau ca razele de soare,
Să-ncălzească visul meu pribeag,
Pe Isus să-L am mereu mai drag,
Când prin văi pustii cobor.
Să-ncălzească visul meu pribeag,
Pe Isus să-L am mereu mai drag,
Când prin văi pustii cobor.
Cerul vreau să se coboare…
Sufletul de el să-mi fie plin,
Azi în drumul meu de peregrin,
Ca s-ajung în el mi-e dor.
Sufletul de el să-mi fie plin,
Azi în drumul meu de peregrin,
Ca s-ajung în el mi-e dor.
