Păcatul și Harul

A fost în cer un Heruvim, ce era ocrotitor,
Dar sa născut în el dorința, de a fi stăpânitor,
Sa născut astfel păcatul, de-a fi ne-mulțumitor,
Și-au fost aruncați din ceruri, cu toată oștirea lor.

În Eden, purta Adam, chipul Tatălui ceresc,
Au fost omul și femeea, cu un chip Dumnezeiesc,
Paradisul minunat Diavolul la întinat,
Și prin viclenia lui, ia adus moartea omului.

Șarpele călăuzit de duhul cel rău ia vorbit,
Și ia dat învățături, ce-au fost contra Domnului,
Neascultarea a fost păcatul ce omul la-nfăptuit,
Și-a venit din cer sentința, moare omul ne-greșit.

Prin Adam a venit moartea, tuturor pe-acest pământ,
Și prin unicul păcat omul a fost blestemat,
În Lucifer nemulțumirea, în Adam ne-ascultarea,
Astea sunt roadele firi, ce lucrează-n om pierzarea.

Dumnezeu a dat sentința contra Șarpelui viclean,
Că va pune vrăjmășie, între Eva și Satan,
A făcut făgăduința Domnul când a dat sentința,
Că va scoate din păcat omul ce-a fost blestemat.

Dumnezeu în mila Lui n-a renunțat vreodată,
Să schimbe inima din om inima lui de piatră,
Și a trimis în lumea noastră în lumea blestemată,
Pe Fiul Său cel prea-iubit cu inima curată.

Domnul a luat ființă, prin Isus cel întrupat,
Sa coborât jos la Efrata ca unul ne-însemnat,
A venit în slăbiciune să trăiască umilit,
Domnul vine la ai săi, însă ei nu La-u primit.

Dar tuturor ce îl primesc, pe Fiul Tatălui ceresc,
El le dă viață-n dar și Duhul sfânt prin al Său har,
Să purtăm cu bucurie Duhul Tatăuli ceresc,
Căci nu ști ziua când El vine și jos rămâne cei firesc.

Sa-nplinit făgăduința, ce-a făcuto din Eden,
Că va mântui pe omul ce a căzut în blestem,
Isus Hristos cel răstignit, pentru lume a murit,
Și în marea-I jertfa Sa a cuprins și ființa mea.

Domnul bate și acum la inima-ți de piatră,
Nu-l lăsa să plece iar cu inima-ntristată,
El poate să îți schimbe acum inima ta de piatră,
Și să-ți de-a inima Lui o inimă curată.
Amin