Oricine iubește o floare

Oricine iubește o floare,
E-aproape de-al vieții mister.
/: Oricine se-oprește-n cărare
S-asculte un glas de izvoare, (bis)
E-aproape, aproape de cer… (bis 1) :/

Oricine iubește seninul,
Când soarele urcă-n eter
/: Oricine-și înalță suspinul,
Când licăre-n mare rubinul, (bis)
E-aproape, aproape de cer… (bis 1) :/

Oricine pe munții albaștri
Privește granitul sever,
/: Oricine pe căi de sihaștri,
Străbate păduri de jugaștri (bis)
E-aproape, aproape de cer… (bis 1) :/

Dar cine-a primit îndurarea
Din rănile blândului Miel,
/: Acela e frate cu floarea,
Cu râul, cu munții, cu marea,
Și-oriunde îl duce cărarea, (bis)
Tot cerul, tot cerul e-n el. (bis 1) :/