Oare ce-aș putea, Isuse
Bun să-nfăptuiesc,
De n-ar fi ca să mă umple
Harul Tău ceresc?…
Bun să-nfăptuiesc,
De n-ar fi ca să mă umple
Harul Tău ceresc?…
N-aș cunoaște-n veci iubirea
Și-adevărul sfânt,
Dacă nu mi-ai da lumina
Viului Cuvânt.
Și-adevărul sfânt,
Dacă nu mi-ai da lumina
Viului Cuvânt.
N-aș putea să cânt frumsețea
Ta de necuprins,
Dacă nu mi-ai pune-n suflet
Focul Tău nestins.
Ta de necuprins,
Dacă nu mi-ai pune-n suflet
Focul Tău nestins.
N-aș fi-n stare de vreo vorbă
Cu-al vieții miez,
Dacă n-ar fi, ca în Tine
Duhul să-mi păstrez.
Cu-al vieții miez,
Dacă n-ar fi, ca în Tine
Duhul să-mi păstrez.
Ce-ar fi-ntreaga mea viață
De n-ai fi Tu-n ea?
- S-ar sfârși în întuneric
Și-n uitare grea.
De n-ai fi Tu-n ea?
- S-ar sfârși în întuneric
Și-n uitare grea.
Tot ce am, Isuse-n mine
Bun și-adevărat,
Ești doar Tu, pe veșnicie,
Sfânt și Minunat.
Bun și-adevărat,
Ești doar Tu, pe veșnicie,
Sfânt și Minunat.
Oare ce-aș putea, Isuse
Bun să-nfăptuiesc,
De n-ar fi ca să mă umple
Harul Tău ceresc?…
Bun să-nfăptuiesc,
De n-ar fi ca să mă umple
Harul Tău ceresc?…
N-aș cunoaște-n veci iubirea
Și-adevărul sfânt,
Dacă nu mi-ai da lumina
Viului Cuvânt.
Și-adevărul sfânt,
Dacă nu mi-ai da lumina
Viului Cuvânt.
N-aș putea să cânt frumsețea
Ta de necuprins,
Dacă nu mi-ai pune-n suflet
Focul Tău nestins.
Ta de necuprins,
Dacă nu mi-ai pune-n suflet
Focul Tău nestins.
N-aș fi-n stare de vreo vorbă
Cu-al vieții miez,
Dacă n-ar fi, ca în Tine
Duhul să-mi păstrez.
Cu-al vieții miez,
Dacă n-ar fi, ca în Tine
Duhul să-mi păstrez.
Ce-ar fi-ntreaga mea viață
De n-ai fi Tu-n ea?
- S-ar sfârși în întuneric
Și-n uitare grea.
De n-ai fi Tu-n ea?
- S-ar sfârși în întuneric
Și-n uitare grea.
Tot ce am, Isuse-n mine
Bun și-adevărat,
Ești doar Tu, pe veșnicie,
Sfânt și Minunat.
Bun și-adevărat,
Ești doar Tu, pe veșnicie,
Sfânt și Minunat.
