O, Dumnezeul nostru Mare

O, Dumnezeul nostru Mare,
Ce minunat e al Tău Nume,
Mai luminos ca orice soare,
Și-n veșnicie nu apune!
Mai sus ca cerurile 'nalte,
Se 'nalță slava Ta-n vecie,
Căci soare, lună, stele, toate,
Ți-aduc, Părinte, slavă Ție!

Uimit, privesc din zare-n zare,
În miez de zi și-n nopți cu stele,
Căci toate sunt a Ta lucrare,
Dar Tu ești mai presus de ele!
Când le privesc, îmi zic: „O, Doamne,
Ce este omul de țărână,
Căruia Tu i-ai dat suflare,
Și-l ocrotești cu sfânta-Ți mână?”

Tu l-ai încununat cu cinste
Și slavă-n lumea pământească,
Și-asupra lui, Tu iei aminte,
Să-l duci în slava Ta cerească!
O, slavă Ție, pentru harul,
Ce, prin Hristos, l-ai dat în lume;
Prin el, zbura-vom în Hotarul
În care-i soare Sfântu-Ți Nume!