Ne-ai arătat cum să trăim

Ne-ai arătat cum să trăim,
Ne-ai învățat să ne iubim
Și când ne e prea greu
Să ne-ndreptăm privirea către ceruri.
Și totuși, Doamne, ne e greu,
Nu mai știm ce e bun sau rău.
Din tot ce-avem și știm
Nu mai aflăm cărarea către ceruri.

O, te rugăm, mai dă-ne un semn, un strop de har
Și spune, Doamne, cum să trăim în lumea de acum.
Suntem ai tăi și mari, și mici, și buni, și răi;
Întinde brațul tău și ne condu pe-al nostru drum.

Cu cât mai mult am descoperit,
Mai complicați am devenit,
Dar am găsit ceva
Din sensul vieții ce ai pus-o-n noi.
Te căutăm în univers
Și vrem să știm al lumii mers,
Dar tot uităm
Să fim mai buni cu cei de lângă noi.

De ne-am putea elibera,
Bariere, ziduri, sfărâma,
Am rămâne toți umili
Și simpli și adevărați.
Ne-ai fi tu, Doamne, singur țel
Și ne-am privi-ntre noi la fel,
Ne-am da mâinile
Și-am fi cu-adevărat cu toții frați.