Năvălit-a, Doamne

Năvălit-a, Doamne, duhul lumii
Cu-ale lui popoare de păcate,
/: Izvorâte din plăcerea humii,
Pângărindu-Ți Templul de dreptate! :/

Moștenirea Ta a fost călcată
De picioare năclăite-n tină,
/: Iar orânduirea-Ți minunată
Nu mai are limpede lumină! :/

Scoală Doamne, adu izbăvirea
Și destoinici lucrători ridică,
/: Ca să-Ți cureți toată moștenirea!
Dă-le-un duh ceresc, lipsit de frică! :/

Răsădește-n ei din nou tărie,
Templul Tău deplin să-l curățească,
/: Ca să intri-n el pe veșnicie,
Slava Ta eternă să-l sfințească! :/

Doamne-ajută templul vieții mele,
Ce-i pândit de gloatele străine,
/: Și pe munți înalți, dar și-n vâlcele,
Să-l păstrez curat, doar pentru Tine! :/