Povestea din Spate
Acum vreo 150 de ani a avut loc o mare trezire spirituală în Țara Galilor. În urma ei, mulți misionari au plecat din Anglia și Germania spre nord-estul Indiei ca să răspândească Evanghelia. Pe atunci, nord-estul Indiei nu era împărțit în multe state ca astăzi. Regiunea se numea Assam și cuprindea sute de triburi. Comunitățile tribale erau destul de primitive și agresive din fire. Membrii triburilor erau numiți și vânători de capete, din cauza unui obicei care le cerea bărbaților să adune cât mai multe capete. Puterea unui bărbat și capacitatea lui de a-și proteja soția erau măsurate după numărul capetelor adunate. Așa că un tânăr de însurat încerca să strângă cât mai multe capete și să le atârne pe pereții casei. Cu cât avea mai multe, cu atât era considerat o partidă mai bună. În mijlocul acestei comunități ostile și agresive a venit un grup de misionari galezi, aducând mesajul de dragoste, pace și nădejde al lui Isus Hristos. Firește, nu au fost bine primiți. Unui misionar galez i s-a dat totuși să câștige pentru Hristos un bărbat, pe soția acestuia și pe cei doi copii ai lor. Credința acestui om s-a dovedit molipsitoare și mulți săteni au început să primească creștinismul. Mânios, căpetenia satului i-a chemat pe toți sătenii. Apoi a cerut familiei care se întorsese prima la Dumnezeu să se lepede public de credință sau să fie executată. Mișcat de Duhul Sfânt, bărbatul a compus pe loc o cântare care avea să devină celebră peste ani. El a cântat:
"I have decided to follow Jesus. (3 times)No turning back, no turning back."
Înfuriată de refuzul bărbatului, căpetenia a poruncit arcașilor să-i doboare pe cei doi copii. În timp ce băieții se zbăteau la pământ, căpetenia a întrebat: "Te lepezi de credință? Ți-ai pierdut amândoi copiii. O vei pierde și pe soția ta."
Dar bărbatul a răspuns cântând aceste cuvinte:
"Though no one joins me, still I will follow. (3 times) No turning back, no turning back."
Căpetenia, ieșită din minți de furie, a poruncit ca soția lui să fie doborâtă cu săgeți. Într-o clipă, ea și-a urmat cei doi copii în moarte. Atunci căpetenia a întrebat pentru ultima oară: "Îți mai dau o singură șansă să te lepezi de credință și să trăiești."
În fața morții, bărbatul a cântat ultimele versuri, de neuitat:
"The cross before me, the world behind me. (3 times)No turning back, no turning back."
A fost ucis ca și restul familiei lui. Dar odată cu moartea lor s-a petrecut o minune. Căpetenia care poruncise uciderile a fost mișcată de credința acelui om. Se întreba: "De ce ar muri acest om, soția și cei doi copii ai lui pentru un Om care a trăit într-o țară îndepărtată, pe alt continent, acum vreo 2.000 de ani? Trebuie să fie o putere supranaturală în spatele acestei familii, și vreau și eu acea putere."
Într-o mărturisire spontană de credință, a declarat: "Și eu Îi aparțin lui Isus Hristos!" Când mulțimea a auzit aceste cuvinte din gura căpeteniei, tot satul L-a primit pe Hristos ca Domn și Mântuitor.
-Dr. P.P. Job, predicator indian, în cartea sa "Why God Why"
--hymnary.org
Povestea din Spate (EN)
About 150 years ago, there was a great revival in Wales, England. As a result of this, many missionaries came from England and Germany to North-East India to spread the Gospel. At the time, north-east India was not divided into many states as it is today. The region was known as Assam and comprised hundreds of tribes. The tribal communities were quite primitive and aggressive by nature. The tribals were also called head-hunters because of a social custom which required the male members of the community to collect as many heads as possible. A man’s strength and ability to protect his wife was assessed by the number of heads he had collected. Therefore, a youth of marriageable age would try and collect as many heads as possible and hang them on the walls of his house. The more heads a man had, the more eligible he was considered. Into this hostile and aggressive community, came a group of Welsh missionaries spreading the message of love, peace and hope of Jesus Christ. Naturally, they were not welcomed. One Welsh missionary succeeded in converting a man, his wife, and two children. This man’s faith proved contagious and many villagers began to accept Christianity. Angry, the village chief summoned all the villagers. He then called the family who had first converted to renounce their faith in public or face execution. Moved by the Holy Spirit, the man instantly composed a song which became famous down the years. He sang:
"I have decided to follow Jesus. (3 times)No turning back, no turning back."
Enraged at the refusal of the man, the chief ordered his archers to arrow down the two children. As both boys lay twitching on the floor, the chief asked, “Will you deny your faith? You have lost both your children. You will lose your wife too.”
But the man sang these words in reply:
"Though no one joins me, still I will follow. (3 times) No turning back, no turning back."
The chief was beside himself with fury and ordered his wife to be arrowed down. In a moment she joined her two children in death. Now he asked for the last time, “I will give you one more opportunity to deny your faith and live.”
In the face of death the man sang the final memorable lines:
"The cross before me, the world behind me. (3 times)No turning back, no turning back."
He was shot dead like the rest of his family. But with their deaths, a miracle took place. The chief who had ordered the killings was moved by the faith of the man. He wondered, “Why should this man, his wife and two children die for a Man who lived in a far-away land on another continent some 2,000 years ago? There must be some supernatural power behind the family, and I too want that supernatural power.”
In a spontaneous confession of faith, he declared, “I too belong to Jesus Christ!” When the crowd heard this from the mouth of their chief, the whole village accepted Christ as their Lord and Savior.
-Dr. P.P. Job and Indian preacher in His book “Why God Why”
--hymnary.org
