Isuse, taina vieții noastre,
Cântarea fără de sfârșit,
Privesc cu lacrimi fericirea
Ce-n ceruri Tu mi-ai pregătit!
Privesc cu lacrimi răsăritul
Cereștei, veșnici primăveri,
Împărăția minunată
De fericiri și mângâieri.
Cântarea fără de sfârșit,
Privesc cu lacrimi fericirea
Ce-n ceruri Tu mi-ai pregătit!
Privesc cu lacrimi răsăritul
Cereștei, veșnici primăveri,
Împărăția minunată
De fericiri și mângâieri.
Văd cerurile luminate
De minunatele-Ți priviri;
Nemărginiri infiorate
De zborul albei fericiri;
Mulțimi de îngeri fără număr
Cu glas duios și-nfiorat
Ascult cum cântă-n mii de feluri
Același cântec minunat.
De minunatele-Ți priviri;
Nemărginiri infiorate
De zborul albei fericiri;
Mulțimi de îngeri fără număr
Cu glas duios și-nfiorat
Ascult cum cântă-n mii de feluri
Același cântec minunat.
Și-uimiți de-atâta măreție,
Oceanul celor mântuiți
Suspină fericit, Isuse,
De cât am fost învredniciți.
Privesc și râu de alte lacrimi,
Îmi umple ochii-ntorși în sus
Și doar o singură dorință
Mai am în inimă, Isus.
Oceanul celor mântuiți
Suspină fericit, Isuse,
De cât am fost învredniciți.
Privesc și râu de alte lacrimi,
Îmi umple ochii-ntorși în sus
Și doar o singură dorință
Mai am în inimă, Isus.
Când contopi-mă-voi cu totul
Cu viața fără de dureri,
Să-mi faci și sufletul o floare
În pragu-acelei primăveri.
Privesc cu lacrimi răsăritul
Cerești, veșnici primăverei,
Împărăția minunată
De fericiri și mângăieri.
Cu viața fără de dureri,
Să-mi faci și sufletul o floare
În pragu-acelei primăveri.
Privesc cu lacrimi răsăritul
Cerești, veșnici primăverei,
Împărăția minunată
De fericiri și mângăieri.
Isuse, taina vieții noastre,
Cântarea fără de sfârșit,
Privesc cu lacrimi fericirea
Ce-n ceruri Tu mi-ai pregătit!
Privesc cu lacrimi răsăritul
Cereștei, veșnici primăveri,
Împărăția minunată
De fericiri și mângâieri.
Cântarea fără de sfârșit,
Privesc cu lacrimi fericirea
Ce-n ceruri Tu mi-ai pregătit!
Privesc cu lacrimi răsăritul
Cereștei, veșnici primăveri,
Împărăția minunată
De fericiri și mângâieri.
Văd cerurile luminate
De minunatele-Ți priviri;
Nemărginiri infiorate
De zborul albei fericiri;
Mulțimi de îngeri fără număr
Cu glas duios și-nfiorat
Ascult cum cântă-n mii de feluri
Același cântec minunat.
De minunatele-Ți priviri;
Nemărginiri infiorate
De zborul albei fericiri;
Mulțimi de îngeri fără număr
Cu glas duios și-nfiorat
Ascult cum cântă-n mii de feluri
Același cântec minunat.
Și-uimiți de-atâta măreție,
Oceanul celor mântuiți
Suspină fericit, Isuse,
De cât am fost învredniciți.
Privesc și râu de alte lacrimi,
Îmi umple ochii-ntorși în sus
Și doar o singură dorință
Mai am în inimă, Isus.
Oceanul celor mântuiți
Suspină fericit, Isuse,
De cât am fost învredniciți.
Privesc și râu de alte lacrimi,
Îmi umple ochii-ntorși în sus
Și doar o singură dorință
Mai am în inimă, Isus.
Când contopi-mă-voi cu totul
Cu viața fără de dureri,
Să-mi faci și sufletul o floare
În pragu-acelei primăveri.
Privesc cu lacrimi răsăritul
Cerești, veșnici primăverei,
Împărăția minunată
De fericiri și mângăieri.
Cu viața fără de dureri,
Să-mi faci și sufletul o floare
În pragu-acelei primăveri.
Privesc cu lacrimi răsăritul
Cerești, veșnici primăverei,
Împărăția minunată
De fericiri și mângăieri.
