Isuse, ce mare ești printre oștile cerești!, versuri

Isuse, ce mare ești printre oștile cerești!
/: Pământul, cerul Te-ascultă, împlinind a Ta poruncă :/

Toate, toate-n mersul lor Te cunosc de Creator,
/: Numai omul mult iubit pe altă cale a pornit :/

Dintre toate ce- ai făcut, pe om l-ai iubit mai mult,
/: Singur omul nu Te-ascultă, nu-mplinește a Ta poruncă :/

Omul zice tot mereu că nu sete Dumneze,
/: El susține că natura lui a construit făptura :/

Dar se-ntâmplă-adeseori că omul cere ajutor,
/: Și atunci el strigă la Tine:,, Doamne ai milă de mine! „:/

Și apoi zice așa:,, Doamne, de mă vei salva
/: Toată viața n-oi uita și de Tine-oi asculta” :/

Dar Tu cunoști inima, pe om și făptura sa,
/: Cunoști gândul omului, cunoști viclenia lui. :/

Doamne, cine ar putea să fugă din calea Ta?
/: Că și Iona a-ncercat dar și-n mare l-ai aflat. :/

Ananiași Safira să Te mintă s-au gândit,
/: Duhul Tău i-a descoperit, cu moarte i-a pedepsit. :/

Oare cine ar putea să stea înpotriva Ta?
/: Tu ești singur Dumnezeu, Duhul Sânt și Fiul Tău :/

Omenirea s-a schimbat, nu Te cunos ca împărat,
/: Dar Tu lucrezi minunat și de noi ești lăudat. :/

Dar aice pe pământ Ți-ai făcut un popor sfânt
/: Prin care Te proslăvești și venirea Ți-o vestești. :/