Si trecând Iisus, a văzut un om orb din nastere.
2. Si ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Invatatorule, cine a păcătuit; acesta sau părinții lui, de s-a nascut orb?
3. Iisus a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinții lui, ci ca sa se arate in el lucrările lui Dumnezeu.
4. Trebuie sa fac, pana este ziua, lucrările Celui ce M-a trimis pe Mine; ca vine noaptea, cand nimeni nu poate sa lucreze.
5. Atat cat sunt in lume, Lumina a lumii sunt.
6. Acestea zicând, a scuipat jos si a facut tina din scuipat, si a uns cu tina ochii orbului.
7. Si i-a zis: Mergi de te spala in scaldatoarea Siloamului (care se talcuieste: trimis). Deci s-a dus si s-a spălat si a venit văzând.
Ioan (IX, 1-7)
*
Dupa moartea lui Alexandru Macedon in anul 323 i. d. Hr. si impartirea imperiului intre generalii sai, Palestina este inclusa in hotarele Egiptului ptolemeic. Pentru diaspora de deschid noi orizonturi. La Alexandria(cetate intemeiata de insusi Alexandru Macedon cu scopul de a-i impaca pe greci si barbari) se formeaza o mare si importanta comunitate evreiasca. In anul 200, in aceasta cetate elenistica si cosmopolita, se traduce in limba greaca Vechiul Testament, numit si Septuaginta, adica 70 de talmacitori, caci dupa traditie, 70 de invatati au fost izolati si au tradus independent Vechiul Testament, iar rezultatul a fost ca toate cele 70 de talmaciri erau identice.
In mediul alexandrin coexistau multe religii, scoli etico-religioase, credinte. Aici a înflorit filozofia graca post ateniana. Multe scoli etico- religioase elenistice preluasera teoria reincarnarii sau metmpsihozei, care arata ca sufletul dupa moarte, conditionat de meritele sau păcatele defunctului, se reincarneaza intr-o alta fiinta. Una dintre ele era scoala pitagoreica, adeptii lui Pitagora.
Mântuitorul s-a nascut si a trăit intr-un mediu elenistic. Sfanta Familie fiind nevoita sa fuga din fata prigoanei lui Irod zis cel Mare, a trăit un timp in Egiptul elenistic. Dar si in Ierusalim exista acelasi mediu elenistic.
Negreșit, ucenicii asistasera la numeroase dispute intre adeptii unor religii si filozofii diferite. Asa se face ca aceștia îndrăznesc si il intreaba direct pe Mântuitorul:
« Invatatorule, cine a păcătuit: acesta sau părinții lui de s-a nascut orb? »
De buna seama, cand putea sa pacatuiasca omul acela nascut orb decat intr-o viata anteriora?
Răspunsul Mântuitorului a fost neasteptat si zdrobitor:
« Nici el n-a păcătuit, nici părinții lui, ci ca sa se arate in el lucrările lui Dumnezeu »
« Nici el n-a păcătuit… »pentru ca aceasta credinta este falsa.
« Nici părinții lui… » pentru ca, desi aceasta credinta este adevarata, exista si exceptii:
S-a nascut infirm… pentru slava lui DUMNEZEU.
Lecția pe care ne-o da Mntuitorul este dubla:
Nu a certat pe ucenici pentru ca au plecat urechea la invataturi staine de invatatura lui Dumnezeu.
Nu le-a reprosat ucenicilor ca au ignorat cazul asemanator al dreptului Iov, care desi nu a păcătuit a fost lovit cu lepra.
24. Fiti invatatorii mei si eu voi tacea; lamuriti-ma unde este pacatul meu!
25. Cat de imbietoare sunt cuvintele intregimii sufletesti! Dar ce judeca judecata care vine de la voi?
26. Cugetati voi sa faceti judecata vorbelor? Duca-se in vânt cuvintele unui deznadajduit!
27. Voi napastuiti pe orfan, voi impovarati pe prietenul vostru.
28. Si acum intrebati si va intoarceti catre mine si in fata voastra nu voi spune minciuna!
29. Cercetati din nou! Nu este nici o viclenie! Cercetati din nou! Dreptatea mea este mereu aici!
30. Este oare vreo strambatate pe limba mea si cerul gurii mele nu va deosebi el ce este rau si ce este amar?
Cartea lui Iov(VI, 24-30)
Om fara pacat nu exista! Totusi Sfanta Scriptura spune limpede: Si intru toate acestea, Iov nu a păcătuit si nu a rostit nici un cuvant de hula impotriva lui Dumnezeu. Este o mare taina! Putem presupune ca este posibil sa fi fost indreptatit(iertat de pacate) de Dumnezeu prin credinta puternica pe care o avea in Răscumpărătorul:
25. Dar stiu ca Răscumpărătorul meu este viu, si ca se va ridica la urma pe pamant.
26. Chiar daca mi se va nimici pielea, si chiar daca nu voi mai avea carne, voi vedea totus pe Dumnezeu.
27. Il voi vedea si-mi va fi binevoitor; ochii mei Il vor vedea, si nu ai altuia. Sufletul meu tânjește de dorul acesta inlauntrul meu.
Iov (XIX, 25-27)
Apoi, Domnul Iisus a arătat clar ca bolnavul sau infirmul are marea sansa ca prin boala sau infirmitatea lui sa lucreze pentru slava lui Dumnezeu.
*
Din acel moment, calitatea infirmulului sau a bolnavului din toate timpurile a fost schimbata: din aceea a unui disprețuit si păcătos, in aceea a unui om deosebit, un om prin care Dumnezeu lucreaza mântuirea.
2. Si ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Invatatorule, cine a păcătuit; acesta sau părinții lui, de s-a nascut orb?
3. Iisus a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinții lui, ci ca sa se arate in el lucrările lui Dumnezeu.
4. Trebuie sa fac, pana este ziua, lucrările Celui ce M-a trimis pe Mine; ca vine noaptea, cand nimeni nu poate sa lucreze.
5. Atat cat sunt in lume, Lumina a lumii sunt.
6. Acestea zicând, a scuipat jos si a facut tina din scuipat, si a uns cu tina ochii orbului.
7. Si i-a zis: Mergi de te spala in scaldatoarea Siloamului (care se talcuieste: trimis). Deci s-a dus si s-a spălat si a venit văzând.
Ioan (IX, 1-7)
*
Dupa moartea lui Alexandru Macedon in anul 323 i. d. Hr. si impartirea imperiului intre generalii sai, Palestina este inclusa in hotarele Egiptului ptolemeic. Pentru diaspora de deschid noi orizonturi. La Alexandria(cetate intemeiata de insusi Alexandru Macedon cu scopul de a-i impaca pe greci si barbari) se formeaza o mare si importanta comunitate evreiasca. In anul 200, in aceasta cetate elenistica si cosmopolita, se traduce in limba greaca Vechiul Testament, numit si Septuaginta, adica 70 de talmacitori, caci dupa traditie, 70 de invatati au fost izolati si au tradus independent Vechiul Testament, iar rezultatul a fost ca toate cele 70 de talmaciri erau identice.
In mediul alexandrin coexistau multe religii, scoli etico-religioase, credinte. Aici a înflorit filozofia graca post ateniana. Multe scoli etico- religioase elenistice preluasera teoria reincarnarii sau metmpsihozei, care arata ca sufletul dupa moarte, conditionat de meritele sau păcatele defunctului, se reincarneaza intr-o alta fiinta. Una dintre ele era scoala pitagoreica, adeptii lui Pitagora.
Mântuitorul s-a nascut si a trăit intr-un mediu elenistic. Sfanta Familie fiind nevoita sa fuga din fata prigoanei lui Irod zis cel Mare, a trăit un timp in Egiptul elenistic. Dar si in Ierusalim exista acelasi mediu elenistic.
Negreșit, ucenicii asistasera la numeroase dispute intre adeptii unor religii si filozofii diferite. Asa se face ca aceștia îndrăznesc si il intreaba direct pe Mântuitorul:
« Invatatorule, cine a păcătuit: acesta sau părinții lui de s-a nascut orb? »
De buna seama, cand putea sa pacatuiasca omul acela nascut orb decat intr-o viata anteriora?
Răspunsul Mântuitorului a fost neasteptat si zdrobitor:
« Nici el n-a păcătuit, nici părinții lui, ci ca sa se arate in el lucrările lui Dumnezeu »
« Nici el n-a păcătuit… »pentru ca aceasta credinta este falsa.
« Nici părinții lui… » pentru ca, desi aceasta credinta este adevarata, exista si exceptii:
S-a nascut infirm… pentru slava lui DUMNEZEU.
Lecția pe care ne-o da Mntuitorul este dubla:
Nu a certat pe ucenici pentru ca au plecat urechea la invataturi staine de invatatura lui Dumnezeu.
Nu le-a reprosat ucenicilor ca au ignorat cazul asemanator al dreptului Iov, care desi nu a păcătuit a fost lovit cu lepra.
24. Fiti invatatorii mei si eu voi tacea; lamuriti-ma unde este pacatul meu!
25. Cat de imbietoare sunt cuvintele intregimii sufletesti! Dar ce judeca judecata care vine de la voi?
26. Cugetati voi sa faceti judecata vorbelor? Duca-se in vânt cuvintele unui deznadajduit!
27. Voi napastuiti pe orfan, voi impovarati pe prietenul vostru.
28. Si acum intrebati si va intoarceti catre mine si in fata voastra nu voi spune minciuna!
29. Cercetati din nou! Nu este nici o viclenie! Cercetati din nou! Dreptatea mea este mereu aici!
30. Este oare vreo strambatate pe limba mea si cerul gurii mele nu va deosebi el ce este rau si ce este amar?
Cartea lui Iov(VI, 24-30)
Om fara pacat nu exista! Totusi Sfanta Scriptura spune limpede: Si intru toate acestea, Iov nu a păcătuit si nu a rostit nici un cuvant de hula impotriva lui Dumnezeu. Este o mare taina! Putem presupune ca este posibil sa fi fost indreptatit(iertat de pacate) de Dumnezeu prin credinta puternica pe care o avea in Răscumpărătorul:
25. Dar stiu ca Răscumpărătorul meu este viu, si ca se va ridica la urma pe pamant.
26. Chiar daca mi se va nimici pielea, si chiar daca nu voi mai avea carne, voi vedea totus pe Dumnezeu.
27. Il voi vedea si-mi va fi binevoitor; ochii mei Il vor vedea, si nu ai altuia. Sufletul meu tânjește de dorul acesta inlauntrul meu.
Iov (XIX, 25-27)
Apoi, Domnul Iisus a arătat clar ca bolnavul sau infirmul are marea sansa ca prin boala sau infirmitatea lui sa lucreze pentru slava lui Dumnezeu.
*
Din acel moment, calitatea infirmulului sau a bolnavului din toate timpurile a fost schimbata: din aceea a unui disprețuit si păcătos, in aceea a unui om deosebit, un om prin care Dumnezeu lucreaza mântuirea.
Si trecând Iisus, a văzut un om orb din nastere.
2. Si ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Invatatorule, cine a păcătuit; acesta sau părinții lui, de s-a nascut orb?
3. Iisus a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinții lui, ci ca sa se arate in el lucrările lui Dumnezeu.
4. Trebuie sa fac, pana este ziua, lucrările Celui ce M-a trimis pe Mine; ca vine noaptea, cand nimeni nu poate sa lucreze.
5. Atat cat sunt in lume, Lumina a lumii sunt.
6. Acestea zicând, a scuipat jos si a facut tina din scuipat, si a uns cu tina ochii orbului.
7. Si i-a zis: Mergi de te spala in scaldatoarea Siloamului (care se talcuieste: trimis). Deci s-a dus si s-a spălat si a venit văzând.
Ioan (IX, 1-7)
*
Dupa moartea lui Alexandru Macedon in anul 323 i. d. Hr. si impartirea imperiului intre generalii sai, Palestina este inclusa in hotarele Egiptului ptolemeic. Pentru diaspora de deschid noi orizonturi. La Alexandria(cetate intemeiata de insusi Alexandru Macedon cu scopul de a-i impaca pe greci si barbari) se formeaza o mare si importanta comunitate evreiasca. In anul 200, in aceasta cetate elenistica si cosmopolita, se traduce in limba greaca Vechiul Testament, numit si Septuaginta, adica 70 de talmacitori, caci dupa traditie, 70 de invatati au fost izolati si au tradus independent Vechiul Testament, iar rezultatul a fost ca toate cele 70 de talmaciri erau identice.
In mediul alexandrin coexistau multe religii, scoli etico-religioase, credinte. Aici a înflorit filozofia graca post ateniana. Multe scoli etico- religioase elenistice preluasera teoria reincarnarii sau metmpsihozei, care arata ca sufletul dupa moarte, conditionat de meritele sau păcatele defunctului, se reincarneaza intr-o alta fiinta. Una dintre ele era scoala pitagoreica, adeptii lui Pitagora.
Mântuitorul s-a nascut si a trăit intr-un mediu elenistic. Sfanta Familie fiind nevoita sa fuga din fata prigoanei lui Irod zis cel Mare, a trăit un timp in Egiptul elenistic. Dar si in Ierusalim exista acelasi mediu elenistic.
Negreșit, ucenicii asistasera la numeroase dispute intre adeptii unor religii si filozofii diferite. Asa se face ca aceștia îndrăznesc si il intreaba direct pe Mântuitorul:
« Invatatorule, cine a păcătuit: acesta sau părinții lui de s-a nascut orb? »
De buna seama, cand putea sa pacatuiasca omul acela nascut orb decat intr-o viata anteriora?
Răspunsul Mântuitorului a fost neasteptat si zdrobitor:
« Nici el n-a păcătuit, nici părinții lui, ci ca sa se arate in el lucrările lui Dumnezeu »
« Nici el n-a păcătuit… »pentru ca aceasta credinta este falsa.
« Nici părinții lui… » pentru ca, desi aceasta credinta este adevarata, exista si exceptii:
S-a nascut infirm… pentru slava lui DUMNEZEU.
Lecția pe care ne-o da Mntuitorul este dubla:
Nu a certat pe ucenici pentru ca au plecat urechea la invataturi staine de invatatura lui Dumnezeu.
Nu le-a reprosat ucenicilor ca au ignorat cazul asemanator al dreptului Iov, care desi nu a păcătuit a fost lovit cu lepra.
24. Fiti invatatorii mei si eu voi tacea; lamuriti-ma unde este pacatul meu!
25. Cat de imbietoare sunt cuvintele intregimii sufletesti! Dar ce judeca judecata care vine de la voi?
26. Cugetati voi sa faceti judecata vorbelor? Duca-se in vânt cuvintele unui deznadajduit!
27. Voi napastuiti pe orfan, voi impovarati pe prietenul vostru.
28. Si acum intrebati si va intoarceti catre mine si in fata voastra nu voi spune minciuna!
29. Cercetati din nou! Nu este nici o viclenie! Cercetati din nou! Dreptatea mea este mereu aici!
30. Este oare vreo strambatate pe limba mea si cerul gurii mele nu va deosebi el ce este rau si ce este amar?
Cartea lui Iov(VI, 24-30)
Om fara pacat nu exista! Totusi Sfanta Scriptura spune limpede: Si intru toate acestea, Iov nu a păcătuit si nu a rostit nici un cuvant de hula impotriva lui Dumnezeu. Este o mare taina! Putem presupune ca este posibil sa fi fost indreptatit(iertat de pacate) de Dumnezeu prin credinta puternica pe care o avea in Răscumpărătorul:
25. Dar stiu ca Răscumpărătorul meu este viu, si ca se va ridica la urma pe pamant.
26. Chiar daca mi se va nimici pielea, si chiar daca nu voi mai avea carne, voi vedea totus pe Dumnezeu.
27. Il voi vedea si-mi va fi binevoitor; ochii mei Il vor vedea, si nu ai altuia. Sufletul meu tânjește de dorul acesta inlauntrul meu.
Iov (XIX, 25-27)
Apoi, Domnul Iisus a arătat clar ca bolnavul sau infirmul are marea sansa ca prin boala sau infirmitatea lui sa lucreze pentru slava lui Dumnezeu.
*
Din acel moment, calitatea infirmulului sau a bolnavului din toate timpurile a fost schimbata: din aceea a unui disprețuit si păcătos, in aceea a unui om deosebit, un om prin care Dumnezeu lucreaza mântuirea.
2. Si ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Invatatorule, cine a păcătuit; acesta sau părinții lui, de s-a nascut orb?
3. Iisus a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinții lui, ci ca sa se arate in el lucrările lui Dumnezeu.
4. Trebuie sa fac, pana este ziua, lucrările Celui ce M-a trimis pe Mine; ca vine noaptea, cand nimeni nu poate sa lucreze.
5. Atat cat sunt in lume, Lumina a lumii sunt.
6. Acestea zicând, a scuipat jos si a facut tina din scuipat, si a uns cu tina ochii orbului.
7. Si i-a zis: Mergi de te spala in scaldatoarea Siloamului (care se talcuieste: trimis). Deci s-a dus si s-a spălat si a venit văzând.
Ioan (IX, 1-7)
*
Dupa moartea lui Alexandru Macedon in anul 323 i. d. Hr. si impartirea imperiului intre generalii sai, Palestina este inclusa in hotarele Egiptului ptolemeic. Pentru diaspora de deschid noi orizonturi. La Alexandria(cetate intemeiata de insusi Alexandru Macedon cu scopul de a-i impaca pe greci si barbari) se formeaza o mare si importanta comunitate evreiasca. In anul 200, in aceasta cetate elenistica si cosmopolita, se traduce in limba greaca Vechiul Testament, numit si Septuaginta, adica 70 de talmacitori, caci dupa traditie, 70 de invatati au fost izolati si au tradus independent Vechiul Testament, iar rezultatul a fost ca toate cele 70 de talmaciri erau identice.
In mediul alexandrin coexistau multe religii, scoli etico-religioase, credinte. Aici a înflorit filozofia graca post ateniana. Multe scoli etico- religioase elenistice preluasera teoria reincarnarii sau metmpsihozei, care arata ca sufletul dupa moarte, conditionat de meritele sau păcatele defunctului, se reincarneaza intr-o alta fiinta. Una dintre ele era scoala pitagoreica, adeptii lui Pitagora.
Mântuitorul s-a nascut si a trăit intr-un mediu elenistic. Sfanta Familie fiind nevoita sa fuga din fata prigoanei lui Irod zis cel Mare, a trăit un timp in Egiptul elenistic. Dar si in Ierusalim exista acelasi mediu elenistic.
Negreșit, ucenicii asistasera la numeroase dispute intre adeptii unor religii si filozofii diferite. Asa se face ca aceștia îndrăznesc si il intreaba direct pe Mântuitorul:
« Invatatorule, cine a păcătuit: acesta sau părinții lui de s-a nascut orb? »
De buna seama, cand putea sa pacatuiasca omul acela nascut orb decat intr-o viata anteriora?
Răspunsul Mântuitorului a fost neasteptat si zdrobitor:
« Nici el n-a păcătuit, nici părinții lui, ci ca sa se arate in el lucrările lui Dumnezeu »
« Nici el n-a păcătuit… »pentru ca aceasta credinta este falsa.
« Nici părinții lui… » pentru ca, desi aceasta credinta este adevarata, exista si exceptii:
S-a nascut infirm… pentru slava lui DUMNEZEU.
Lecția pe care ne-o da Mntuitorul este dubla:
Nu a certat pe ucenici pentru ca au plecat urechea la invataturi staine de invatatura lui Dumnezeu.
Nu le-a reprosat ucenicilor ca au ignorat cazul asemanator al dreptului Iov, care desi nu a păcătuit a fost lovit cu lepra.
24. Fiti invatatorii mei si eu voi tacea; lamuriti-ma unde este pacatul meu!
25. Cat de imbietoare sunt cuvintele intregimii sufletesti! Dar ce judeca judecata care vine de la voi?
26. Cugetati voi sa faceti judecata vorbelor? Duca-se in vânt cuvintele unui deznadajduit!
27. Voi napastuiti pe orfan, voi impovarati pe prietenul vostru.
28. Si acum intrebati si va intoarceti catre mine si in fata voastra nu voi spune minciuna!
29. Cercetati din nou! Nu este nici o viclenie! Cercetati din nou! Dreptatea mea este mereu aici!
30. Este oare vreo strambatate pe limba mea si cerul gurii mele nu va deosebi el ce este rau si ce este amar?
Cartea lui Iov(VI, 24-30)
Om fara pacat nu exista! Totusi Sfanta Scriptura spune limpede: Si intru toate acestea, Iov nu a păcătuit si nu a rostit nici un cuvant de hula impotriva lui Dumnezeu. Este o mare taina! Putem presupune ca este posibil sa fi fost indreptatit(iertat de pacate) de Dumnezeu prin credinta puternica pe care o avea in Răscumpărătorul:
25. Dar stiu ca Răscumpărătorul meu este viu, si ca se va ridica la urma pe pamant.
26. Chiar daca mi se va nimici pielea, si chiar daca nu voi mai avea carne, voi vedea totus pe Dumnezeu.
27. Il voi vedea si-mi va fi binevoitor; ochii mei Il vor vedea, si nu ai altuia. Sufletul meu tânjește de dorul acesta inlauntrul meu.
Iov (XIX, 25-27)
Apoi, Domnul Iisus a arătat clar ca bolnavul sau infirmul are marea sansa ca prin boala sau infirmitatea lui sa lucreze pentru slava lui Dumnezeu.
*
Din acel moment, calitatea infirmulului sau a bolnavului din toate timpurile a fost schimbata: din aceea a unui disprețuit si păcătos, in aceea a unui om deosebit, un om prin care Dumnezeu lucreaza mântuirea.
