În paie reci, umile și sărace

În paie reci, umile și sărace,
În ieslea dintr-o margine de sat,
S-a pogorât, ca printre noi să-mbrace
/: Un trup de om, Divinul Împărat. :/

Stăpânitorul slavei luminoase,
Coboară-ncet, făcându-se „pământ”,
Și-un trupușor de carne și de oase
/: Se face-al veșniciilor Cuvânt… :/

În leagănul sublim al bucuriei,
Afară-n câmp, departe de oraș,
În scutece, în brațele Mariei,
/: Cu ochi senini zâmbește-un Copilaș :/

Iar primprejur, în zvon de sărbătoare,
Se-aliniază-n taină, rând pe rând,
Oștiri cerești în straie sclipitoare
/: Și ceru-ntreg coboară pe pământ. :/