Mă-ntrebi: ce e harul? E--o sfântă minune
Când Soarele-apare și nu mai apune,
Și chiar peste neguri și nori de-ncercări,
Te poartă-n lumină pe-a' slavei cărări.
Când Soarele-apare și nu mai apune,
Și chiar peste neguri și nori de-ncercări,
Te poartă-n lumină pe-a' slavei cărări.
Ce--i harul? E Domnul ce vine pe valuri
Și-n miezul de noapte te--aduce la maluri;
E Domnul, Păstorul, ce--ți dă un sărut
Când alții cu pumnii-ncleștați te-au bătut.
Și-n miezul de noapte te--aduce la maluri;
E Domnul, Păstorul, ce--ți dă un sărut
Când alții cu pumnii-ncleștați te-au bătut.
Ce-i harul? E-o viață deplin înnoită
În sângele Jertfei, ca neaua albită.
E haina purtată din zori la apus,
Dar fără de pată în Domnul Isus.
În sângele Jertfei, ca neaua albită.
E haina purtată din zori la apus,
Dar fără de pată în Domnul Isus.
Ce-i harul? E visul deja ce se vede,
Trăit cu iubire în cel care crede;
E pacea pe fața acelui iertat,
În vorbele sfinte și-n gândul curat.
Trăit cu iubire în cel care crede;
E pacea pe fața acelui iertat,
În vorbele sfinte și-n gândul curat.
Ce-i harul? E Domnul pe crucea amară,
În locul tău, Mielul întins ca să moară,
E ziua-nvierii din veacul cel rău,
Când poți și tu spune: „Sunt, Doamne, al Tău!”
În locul tău, Mielul întins ca să moară,
E ziua-nvierii din veacul cel rău,
Când poți și tu spune: „Sunt, Doamne, al Tău!”
Mă-ntrebi: ce e harul? E--o sfântă minune
Când Soarele-apare și nu mai apune,
Și chiar peste neguri și nori de-ncercări,
Te poartă-n lumină pe-a' slavei cărări.
Când Soarele-apare și nu mai apune,
Și chiar peste neguri și nori de-ncercări,
Te poartă-n lumină pe-a' slavei cărări.
Ce--i harul? E Domnul ce vine pe valuri
Și-n miezul de noapte te--aduce la maluri;
E Domnul, Păstorul, ce--ți dă un sărut
Când alții cu pumnii-ncleștați te-au bătut.
Și-n miezul de noapte te--aduce la maluri;
E Domnul, Păstorul, ce--ți dă un sărut
Când alții cu pumnii-ncleștați te-au bătut.
Ce-i harul? E-o viață deplin înnoită
În sângele Jertfei, ca neaua albită.
E haina purtată din zori la apus,
Dar fără de pată în Domnul Isus.
În sângele Jertfei, ca neaua albită.
E haina purtată din zori la apus,
Dar fără de pată în Domnul Isus.
Ce-i harul? E visul deja ce se vede,
Trăit cu iubire în cel care crede;
E pacea pe fața acelui iertat,
În vorbele sfinte și-n gândul curat.
Trăit cu iubire în cel care crede;
E pacea pe fața acelui iertat,
În vorbele sfinte și-n gândul curat.
Ce-i harul? E Domnul pe crucea amară,
În locul tău, Mielul întins ca să moară,
E ziua-nvierii din veacul cel rău,
Când poți și tu spune: „Sunt, Doamne, al Tău!”
În locul tău, Mielul întins ca să moară,
E ziua-nvierii din veacul cel rău,
Când poți și tu spune: „Sunt, Doamne, al Tău!”
