Îmi amintesc cum te-ai născut, iubire

Îmi amintesc cum Te-ai născut, Iubire,
În noaptea aceea grea și-ntunecată…
Tu n-ai avut un loc de odihnire
Ci doar o iesle-n Betleem, uitată!
Deși erai Tu, Fiul de-mpărat,
Deși erai de Dumnezeu, iubit…
Ai fost trimis pentru al meu păcat,
Să suferi și să fii disprețuit.

Îmi amintesc cum Te-ai născut, Iubire
Ca un Copil sărac și fără casă
Tu n-ai avut avere, bogăție…
Și nici măcar o haină prea frumoasă
Căci bogăția Ți-a fost umilința,
Ce-aveai să suferi mai târziu pe cruce
Iar frumusețea Ta nu-ți era haina
Ci, dragostea care din Tine curge.

Îmi amintesc cum ai trecut, Iubire
De-atâtea ori pe lângă casa mea
Dar eu nu Te-am primit niciodată
Deși afară iarna era grea.
Mulți oameni cred și astăzi despre Tine
Că ești doar o poveste și atât…
În obiceiurile lor străine
S-au rătăcit de adevărul sfânt.