GÂNDURI DESPRE MOARTE
Oare ar trebui ca un creștin să se teamă de moarte,
Când zilele din viața asta parcă-s șoapte,
Când totu-n jur e putred ca un hoit
Și fiecare-n timp e doar mormânt spoit?
Nu cred… căci moartea este doar un somn,
Și mii de creștini, în clipa ce adorm,
Doar vor dormi, vor sta în așteptare,
Căci pentru ei, la Domnul, nu-i uitare.
Sunt scriși în Cartea Vieții, pe palme însângerate,
Și-ale lor morminte vor fi dezlegate.
Și atunci, cu Domnu-n slavă, cu toții vor urca,
Cânta-vor osanale, ei veșnic vor cânta.
Chiar dacă-n clipa-n care cei mulți au adormit,
Rămase-n urmă plânsete, nu-i vreme de bocit,
Căci vremea e aproape și timpul e scurtat,
Veni-va veșnicia, nu va mai fi păcat.
Dinescu Emilia Dana
Oare ar trebui ca un creștin să se teamă de moarte,
Când zilele din viața asta parcă-s șoapte,
Când totu-n jur e putred ca un hoit
Și fiecare-n timp e doar mormânt spoit?
Nu cred… căci moartea este doar un somn,
Și mii de creștini, în clipa ce adorm,
Doar vor dormi, vor sta în așteptare,
Căci pentru ei, la Domnul, nu-i uitare.
Sunt scriși în Cartea Vieții, pe palme însângerate,
Și-ale lor morminte vor fi dezlegate.
Și atunci, cu Domnu-n slavă, cu toții vor urca,
Cânta-vor osanale, ei veșnic vor cânta.
Chiar dacă-n clipa-n care cei mulți au adormit,
Rămase-n urmă plânsete, nu-i vreme de bocit,
Căci vremea e aproape și timpul e scurtat,
Veni-va veșnicia, nu va mai fi păcat.
Dinescu Emilia Dana
GÂNDURI DESPRE MOARTE
Oare ar trebui ca un creștin să se teamă de moarte,
Când zilele din viața asta parcă-s șoapte,
Când totu-n jur e putred ca un hoit
Și fiecare-n timp e doar mormânt spoit?
Nu cred… căci moartea este doar un somn,
Și mii de creștini, în clipa ce adorm,
Doar vor dormi, vor sta în așteptare,
Căci pentru ei, la Domnul, nu-i uitare.
Sunt scriși în Cartea Vieții, pe palme însângerate,
Și-ale lor morminte vor fi dezlegate.
Și atunci, cu Domnu-n slavă, cu toții vor urca,
Cânta-vor osanale, ei veșnic vor cânta.
Chiar dacă-n clipa-n care cei mulți au adormit,
Rămase-n urmă plânsete, nu-i vreme de bocit,
Căci vremea e aproape și timpul e scurtat,
Veni-va veșnicia, nu va mai fi păcat.
Dinescu Emilia Dana
Oare ar trebui ca un creștin să se teamă de moarte,
Când zilele din viața asta parcă-s șoapte,
Când totu-n jur e putred ca un hoit
Și fiecare-n timp e doar mormânt spoit?
Nu cred… căci moartea este doar un somn,
Și mii de creștini, în clipa ce adorm,
Doar vor dormi, vor sta în așteptare,
Căci pentru ei, la Domnul, nu-i uitare.
Sunt scriși în Cartea Vieții, pe palme însângerate,
Și-ale lor morminte vor fi dezlegate.
Și atunci, cu Domnu-n slavă, cu toții vor urca,
Cânta-vor osanale, ei veșnic vor cânta.
Chiar dacă-n clipa-n care cei mulți au adormit,
Rămase-n urmă plânsete, nu-i vreme de bocit,
Căci vremea e aproape și timpul e scurtat,
Veni-va veșnicia, nu va mai fi păcat.
Dinescu Emilia Dana
