De pe-un pământ de nobili,
Respins și depărtat,
Se-ntoarce fără veste
Un fiu de Împărat.
Se-ntoarce cu durere,
Cu lacrimi și suspin
Și se-ntreabă întruna:
„Nu-i prea târziu să vin?”
Respins și depărtat,
Se-ntoarce fără veste
Un fiu de Împărat.
Se-ntoarce cu durere,
Cu lacrimi și suspin
Și se-ntreabă întruna:
„Nu-i prea târziu să vin?”
Primește-mă, o, Tată,
E adevărat, am greșit.
Primește-mă la Tine,
De lume m-am scârbit!
Primește-mă, o, Tată,
E adevărat. am greșit.
Dar azi mă-ntorc la Tine,
O, Domnul meu iubit!
E adevărat, am greșit.
Primește-mă la Tine,
De lume m-am scârbit!
Primește-mă, o, Tată,
E adevărat. am greșit.
Dar azi mă-ntorc la Tine,
O, Domnul meu iubit!
Privește lung în zare
Și vede un palat…
Se întreabă-n remușcare:
„De ce n-am ascultat?
De ce am plecat de-acasă
Când tot era al meu?
De ce-am uitat că Tată
Îmi este Dumnezeu?”
Și vede un palat…
Se întreabă-n remușcare:
„De ce n-am ascultat?
De ce am plecat de-acasă
Când tot era al meu?
De ce-am uitat că Tată
Îmi este Dumnezeu?”
Și cum stătea pe gânduri,
Acest fiu nu vedea
Că Tatăl său, în poartă,
Cu drag îl aștepta.
Doar când și-a rupt privirea
De tot ce era jos
A îmbrăcat cu slavă
Un alt veștmânt frumos.
Acest fiu nu vedea
Că Tatăl său, în poartă,
Cu drag îl aștepta.
Doar când și-a rupt privirea
De tot ce era jos
A îmbrăcat cu slavă
Un alt veștmânt frumos.
De pe-un pământ de nobili,
Respins și depărtat,
Se-ntoarce fără veste
Un fiu de Împărat.
Se-ntoarce cu durere,
Cu lacrimi și suspin
Și se-ntreabă întruna:
„Nu-i prea târziu să vin?”
Respins și depărtat,
Se-ntoarce fără veste
Un fiu de Împărat.
Se-ntoarce cu durere,
Cu lacrimi și suspin
Și se-ntreabă întruna:
„Nu-i prea târziu să vin?”
Primește-mă, o, Tată,
E adevărat, am greșit.
Primește-mă la Tine,
De lume m-am scârbit!
Primește-mă, o, Tată,
E adevărat. am greșit.
Dar azi mă-ntorc la Tine,
O, Domnul meu iubit!
E adevărat, am greșit.
Primește-mă la Tine,
De lume m-am scârbit!
Primește-mă, o, Tată,
E adevărat. am greșit.
Dar azi mă-ntorc la Tine,
O, Domnul meu iubit!
Privește lung în zare
Și vede un palat…
Se întreabă-n remușcare:
„De ce n-am ascultat?
De ce am plecat de-acasă
Când tot era al meu?
De ce-am uitat că Tată
Îmi este Dumnezeu?”
Și vede un palat…
Se întreabă-n remușcare:
„De ce n-am ascultat?
De ce am plecat de-acasă
Când tot era al meu?
De ce-am uitat că Tată
Îmi este Dumnezeu?”
Și cum stătea pe gânduri,
Acest fiu nu vedea
Că Tatăl său, în poartă,
Cu drag îl aștepta.
Doar când și-a rupt privirea
De tot ce era jos
A îmbrăcat cu slavă
Un alt veștmânt frumos.
Acest fiu nu vedea
Că Tatăl său, în poartă,
Cu drag îl aștepta.
Doar când și-a rupt privirea
De tot ce era jos
A îmbrăcat cu slavă
Un alt veștmânt frumos.
