Bolnavă sunt de-o boală fără leac,
Suspin și plâng și nu știu ce să fac.
Familia m-a părăsit și banii toți i-am cheltuit
Cu doctorii ce nu m-au vindecat.
Suspin și plâng și nu știu ce să fac.
Familia m-a părăsit și banii toți i-am cheltuit
Cu doctorii ce nu m-au vindecat.
De 12 ani sufăr mereu
Și nimeni nu-mi alină chinul greu.
Nici lacrimi nu mi-au mai rămas, aștept să vin-al morții ceas,
Îndură-te de mine, Dumnezeu!
Și nimeni nu-mi alină chinul greu.
Nici lacrimi nu mi-au mai rămas, aștept să vin-al morții ceas,
Îndură-te de mine, Dumnezeu!
De-odat-aud mulțime de oameni pe drum
Și-n mijlocul lor un profet văd acum.
„Isuse, Isuse” îl strigă toți în cor.
De El se-ating toți orbii și șchiopii și ologii,
Cei ce zăceau odată în pragul Sinagogii.
„Isuse, Isuse”, îl strigă iar cu dor.
Și-n mijlocul lor un profet văd acum.
„Isuse, Isuse” îl strigă toți în cor.
De El se-ating toți orbii și șchiopii și ologii,
Cei ce zăceau odată în pragul Sinagogii.
„Isuse, Isuse”, îl strigă iar cu dor.
Cine-I acesta? Cine-I Isus?
De ce-L urmează lumea? Ce are El de spus?
Cine-I acesta cu chip de Dumnezeu?
Și-o voce îmi răspunde: „El e Medicul tău”.
De ce-L urmează lumea? Ce are El de spus?
Cine-I acesta cu chip de Dumnezeu?
Și-o voce îmi răspunde: „El e Medicul tău”.
Atunci simți-i în piept un dor nestăvilit
Și fără să-mi dau seama după El am pornit.
O, cât de mult aș vrea de El să m-ating!
Nu-s vrednică, o știu, să-i spun al meu necaz,
Nu-s vrednică să-mi șteargă lacrima de pe-obraz.
De poala hainei Lui mi-e de-ajuns să m-ating.
Mulțimea zgomotoasă pe Isus îl urma,
Fiecare să-L vadă nespus își dorea,
Dar parcă și-n mine un foc nou s-a aprins.
Cu greu prin mulțime m-apropiu mereu,
S-ajung tot mai aproape, acesta-i gândul meu.
De poala hainei Lui, în sfârșit, eu m-am atins.
Și fără să-mi dau seama după El am pornit.
O, cât de mult aș vrea de El să m-ating!
Nu-s vrednică, o știu, să-i spun al meu necaz,
Nu-s vrednică să-mi șteargă lacrima de pe-obraz.
De poala hainei Lui mi-e de-ajuns să m-ating.
Mulțimea zgomotoasă pe Isus îl urma,
Fiecare să-L vadă nespus își dorea,
Dar parcă și-n mine un foc nou s-a aprins.
Cu greu prin mulțime m-apropiu mereu,
S-ajung tot mai aproape, acesta-i gândul meu.
De poala hainei Lui, în sfârșit, eu m-am atins.
Dar ce minune? Ce fior ciudat?
O mare putere în mine-a intrat,
Izvorul de sânge pe loc a secat.
Acum știu prea bine: Isus, Isus, Isus m-a vindecat!
O mare putere în mine-a intrat,
Izvorul de sânge pe loc a secat.
Acum știu prea bine: Isus, Isus, Isus m-a vindecat!
„Cine s-a atins de Mine”? Atunci Isus a-ntrebat.
Cu teamă-n privire, dar pace în suflet
`Naintea Lui m-am aruncat.
„Îndrăznește fiică”, îmi spuse. „Credința ta te-a mântuit.
/: Acum du-te-n pace și fii fericită
Spunând tuturor ce-ai primit” :/
Cu teamă-n privire, dar pace în suflet
`Naintea Lui m-am aruncat.
„Îndrăznește fiică”, îmi spuse. „Credința ta te-a mântuit.
/: Acum du-te-n pace și fii fericită
Spunând tuturor ce-ai primit” :/
Bolnavă sunt de-o boală fără leac,
Suspin și plâng și nu știu ce să fac.
Familia m-a părăsit și banii toți i-am cheltuit
Cu doctorii ce nu m-au vindecat.
Suspin și plâng și nu știu ce să fac.
Familia m-a părăsit și banii toți i-am cheltuit
Cu doctorii ce nu m-au vindecat.
De 12 ani sufăr mereu
Și nimeni nu-mi alină chinul greu.
Nici lacrimi nu mi-au mai rămas, aștept să vin-al morții ceas,
Îndură-te de mine, Dumnezeu!
Și nimeni nu-mi alină chinul greu.
Nici lacrimi nu mi-au mai rămas, aștept să vin-al morții ceas,
Îndură-te de mine, Dumnezeu!
De-odat-aud mulțime de oameni pe drum
Și-n mijlocul lor un profet văd acum.
„Isuse, Isuse” îl strigă toți în cor.
De El se-ating toți orbii și șchiopii și ologii,
Cei ce zăceau odată în pragul Sinagogii.
„Isuse, Isuse”, îl strigă iar cu dor.
Și-n mijlocul lor un profet văd acum.
„Isuse, Isuse” îl strigă toți în cor.
De El se-ating toți orbii și șchiopii și ologii,
Cei ce zăceau odată în pragul Sinagogii.
„Isuse, Isuse”, îl strigă iar cu dor.
Cine-I acesta? Cine-I Isus?
De ce-L urmează lumea? Ce are El de spus?
Cine-I acesta cu chip de Dumnezeu?
Și-o voce îmi răspunde: „El e Medicul tău”.
De ce-L urmează lumea? Ce are El de spus?
Cine-I acesta cu chip de Dumnezeu?
Și-o voce îmi răspunde: „El e Medicul tău”.
Atunci simți-i în piept un dor nestăvilit
Și fără să-mi dau seama după El am pornit.
O, cât de mult aș vrea de El să m-ating!
Nu-s vrednică, o știu, să-i spun al meu necaz,
Nu-s vrednică să-mi șteargă lacrima de pe-obraz.
De poala hainei Lui mi-e de-ajuns să m-ating.
Mulțimea zgomotoasă pe Isus îl urma,
Fiecare să-L vadă nespus își dorea,
Dar parcă și-n mine un foc nou s-a aprins.
Cu greu prin mulțime m-apropiu mereu,
S-ajung tot mai aproape, acesta-i gândul meu.
De poala hainei Lui, în sfârșit, eu m-am atins.
Și fără să-mi dau seama după El am pornit.
O, cât de mult aș vrea de El să m-ating!
Nu-s vrednică, o știu, să-i spun al meu necaz,
Nu-s vrednică să-mi șteargă lacrima de pe-obraz.
De poala hainei Lui mi-e de-ajuns să m-ating.
Mulțimea zgomotoasă pe Isus îl urma,
Fiecare să-L vadă nespus își dorea,
Dar parcă și-n mine un foc nou s-a aprins.
Cu greu prin mulțime m-apropiu mereu,
S-ajung tot mai aproape, acesta-i gândul meu.
De poala hainei Lui, în sfârșit, eu m-am atins.
Dar ce minune? Ce fior ciudat?
O mare putere în mine-a intrat,
Izvorul de sânge pe loc a secat.
Acum știu prea bine: Isus, Isus, Isus m-a vindecat!
O mare putere în mine-a intrat,
Izvorul de sânge pe loc a secat.
Acum știu prea bine: Isus, Isus, Isus m-a vindecat!
„Cine s-a atins de Mine”? Atunci Isus a-ntrebat.
Cu teamă-n privire, dar pace în suflet
`Naintea Lui m-am aruncat.
„Îndrăznește fiică”, îmi spuse. „Credința ta te-a mântuit.
/: Acum du-te-n pace și fii fericită
Spunând tuturor ce-ai primit” :/
Cu teamă-n privire, dar pace în suflet
`Naintea Lui m-am aruncat.
„Îndrăznește fiică”, îmi spuse. „Credința ta te-a mântuit.
/: Acum du-te-n pace și fii fericită
Spunând tuturor ce-ai primit” :/
