Eu întotdeauna am scris,
Pe inimi, în ceruri, mereu,
Cu cerneala caldă-a viselor,
Dincolo de stele, spre Dumnezeu.
Pe inimi, în ceruri, mereu,
Cu cerneala caldă-a viselor,
Dincolo de stele, spre Dumnezeu.
Căci scrisul meu nu e doar slovă,
Nici simplu sunet în vânt rostit,
E cântec născut din veșnicie,
E har peste suflet, de sus venit.
Nici simplu sunet în vânt rostit,
E cântec născut din veșnicie,
E har peste suflet, de sus venit.
Acolo unde tăcerea vorbește,
Și lumina se naște din dor,
Cel ce cunoaște în taină totul,
Poate citi versul meu călător.
Și lumina se naște din dor,
Cel ce cunoaște în taină totul,
Poate citi versul meu călător.
Eu am scris cu lacrimi de rouă,
Pe dimineți ce încă n-au răsărit,
Am scris pe aripi albe de îngeri,
Numele Celui atât de iubit.
Pe dimineți ce încă n-au răsărit,
Am scris pe aripi albe de îngeri,
Numele Celui atât de iubit.
Când vântul purta rugăciunea,
Spre margini de infinit, mereu,
Am așternut în simple cuvinte,
Tot cerul primit de la Dumnezeu.
Spre margini de infinit, mereu,
Am așternut în simple cuvinte,
Tot cerul primit de la Dumnezeu.
Și dacă vreodată vei căuta,
Printre umbre și foc, în drumul tău,
Vei găsi slove aprinse de Duhul,
Ca stelele-n noapte, sub semnul Său.
Printre umbre și foc, în drumul tău,
Vei găsi slove aprinse de Duhul,
Ca stelele-n noapte, sub semnul Său.
Eu întotdeauna am scris,
Pe inimi, în ceruri, mereu,
Cu cerneala caldă-a viselor,
Dincolo de stele, spre Dumnezeu.
Pe inimi, în ceruri, mereu,
Cu cerneala caldă-a viselor,
Dincolo de stele, spre Dumnezeu.
Căci scrisul meu nu e doar slovă,
Nici simplu sunet în vânt rostit,
E cântec născut din veșnicie,
E har peste suflet, de sus venit.
Nici simplu sunet în vânt rostit,
E cântec născut din veșnicie,
E har peste suflet, de sus venit.
Acolo unde tăcerea vorbește,
Și lumina se naște din dor,
Cel ce cunoaște în taină totul,
Poate citi versul meu călător.
Și lumina se naște din dor,
Cel ce cunoaște în taină totul,
Poate citi versul meu călător.
Eu am scris cu lacrimi de rouă,
Pe dimineți ce încă n-au răsărit,
Am scris pe aripi albe de îngeri,
Numele Celui atât de iubit.
Pe dimineți ce încă n-au răsărit,
Am scris pe aripi albe de îngeri,
Numele Celui atât de iubit.
Când vântul purta rugăciunea,
Spre margini de infinit, mereu,
Am așternut în simple cuvinte,
Tot cerul primit de la Dumnezeu.
Spre margini de infinit, mereu,
Am așternut în simple cuvinte,
Tot cerul primit de la Dumnezeu.
Și dacă vreodată vei căuta,
Printre umbre și foc, în drumul tău,
Vei găsi slove aprinse de Duhul,
Ca stelele-n noapte, sub semnul Său.
Printre umbre și foc, în drumul tău,
Vei găsi slove aprinse de Duhul,
Ca stelele-n noapte, sub semnul Său.
