Este timpul serii aici,
Când noi Doamne pe Tine,
Te rugăm ca-nvățăceii
Ce în Emaus erau
Vino și rămâi cu noi
Cina Ta ține-o cu noi
Cuvântul „pace” umple,
Acum toate inimile.
Când noi Doamne pe Tine,
Te rugăm ca-nvățăceii
Ce în Emaus erau
Vino și rămâi cu noi
Cina Ta ține-o cu noi
Cuvântul „pace” umple,
Acum toate inimile.
Lucirea zării a trecut,
Dar a Ta va rămâne;
Toată mărirea cerească,
Prin Tine se va arăta.
Chiar stelele când lucesc
Tot pe Tine Te vestesc
Deși le-ai pus depărtate,
Prin Tine sunt arătate.
Dar a Ta va rămâne;
Toată mărirea cerească,
Prin Tine se va arăta.
Chiar stelele când lucesc
Tot pe Tine Te vestesc
Deși le-ai pus depărtate,
Prin Tine sunt arătate.
Fericiți vor fi aceia,
Cărora vei lumina
În lumea asta vicleană,
La care Te vei arăta;
Negura oricât va fi,
De sus Tu vei străluci,
Să poată vedea în cale
Tronul Tău din depărtare.
Cărora vei lumina
În lumea asta vicleană,
La care Te vei arăta;
Negura oricât va fi,
De sus Tu vei străluci,
Să poată vedea în cale
Tronul Tău din depărtare.
Este timpul serii aici,
Când noi Doamne pe Tine,
Te rugăm ca-nvățăceii
Ce în Emaus erau
Vino și rămâi cu noi
Cina Ta ține-o cu noi
Cuvântul „pace” umple,
Acum toate inimile.
Când noi Doamne pe Tine,
Te rugăm ca-nvățăceii
Ce în Emaus erau
Vino și rămâi cu noi
Cina Ta ține-o cu noi
Cuvântul „pace” umple,
Acum toate inimile.
Lucirea zării a trecut,
Dar a Ta va rămâne;
Toată mărirea cerească,
Prin Tine se va arăta.
Chiar stelele când lucesc
Tot pe Tine Te vestesc
Deși le-ai pus depărtate,
Prin Tine sunt arătate.
Dar a Ta va rămâne;
Toată mărirea cerească,
Prin Tine se va arăta.
Chiar stelele când lucesc
Tot pe Tine Te vestesc
Deși le-ai pus depărtate,
Prin Tine sunt arătate.
Fericiți vor fi aceia,
Cărora vei lumina
În lumea asta vicleană,
La care Te vei arăta;
Negura oricât va fi,
De sus Tu vei străluci,
Să poată vedea în cale
Tronul Tău din depărtare.
Cărora vei lumina
În lumea asta vicleană,
La care Te vei arăta;
Negura oricât va fi,
De sus Tu vei străluci,
Să poată vedea în cale
Tronul Tău din depărtare.
