Era o dimineață friguroasă

Era o dimineață friguroasa
Când au plecat femeile în grabă.
Lasat-au confortabila lor casa
Și au pornit ca să își facă a lor treabă.

Stătea Isus culcat pe piatra rece
„Noi trebuie urgent să-L îngrijim”.
Dar nu e în mormânt al lumii Rege.
Pe cine-atunci acuma sa-L slujim?

-Rabuni, - se aude din suspine,
- Ești viu? Tu ești adevărat?
Învățătorul încet spre ele vine
E viu, și nu mai e crucificat!

Ce bucurie, și ce veste buna!
In fuga ele pleacă spre oraș
Ecoul doar din urma lor răsună:
- E viu, e viu cu-adevărat!

De-atunci încoace, iar e sărbătoare
Răsună iar ecoul tulburat:
- Ați auzit? Ați auzit voi, oare?
E viu al nostru Domn și Împărat!

E viu în dimineața luminoasă
E viu și în orasu-ntunecat.
El viu el, oare-n inimi și acasă?
Ori bate-n inimi, pleacă întristat?

Acest ecou, ce răsuna în lunca
Rămâna glorios și pentru noi.
Acest ecou, ce moartea o alunga
Răsună azi și-n suflete vioi!