E timpul frați, surori să stăm toți în veghere

E timpul frați, surori să stăm toți în veghere,
Să nu cădem cînd vin ispite fel de fel,
Să credem toți că dacă aici răbdăm durere
O vom uita în cer alăturea de El.

Noi suntem mulți ce-am renunțat la gustul vieții
Și tinerețea ne-am jertfit-o pe altar.
Să credem toți că zorii sfinți ai dimineții,
Ca fața Mirelui iubit, curând răsar!

Să nu uităm nicicând frați tineri, rugăciunea,
Căci ea e scara ce ne duce-n cerul sfânt!
Mărească-ne, Domnul Isus, întelepciunea,
Să fim fecioare înțelepte așteptând!

Deci, să-L rugăm fierbinte pe Cerescul Tată,
Să ne păstreze-nveșmântați în alb veșmânt,
Să fim o pildă de creștini în lumea toată,
Să ne-ntâlnim în cer cu-acei care-i iubim.

Din șapte cupe se va revărsa mânia
Și șapte îngeri în curînd vor trîmbița: „Ardd tal!”,
Dar noi vom fi călăuziți de bucuria
Că, după-a șapte-a trîmbiță. ne va lua.

Și dac-ar fi ca viața-n ani să nainteze
Și Domnul cu venirea Lui ar zăbovi,
Noi, ca străjeri, vom sta mereu la metereze,
Căci, ca pe vulturi, Isus ne va-ntineri.

Ce minunate vor fi clipele răpirii,
Când toți în alb ne vom desprinde de pământ
Și-n cer gusta-vom fericirea întâlnirii
Cu-acei de care-aici ne-am despărțit plângând.