E-atâta durere în lume
Și râuri de lacrimi se scurg
Războiul e-așa de aproape
Că cerul lumină-n amurg
Pe-alocuri furtuna e mare
Și ape năvalnic vuiesc,
Pământul suspină-n adâncuri
Și temeri mereu copleșesc
Și râuri de lacrimi se scurg
Războiul e-așa de aproape
Că cerul lumină-n amurg
Pe-alocuri furtuna e mare
Și ape năvalnic vuiesc,
Pământul suspină-n adâncuri
Și temeri mereu copleșesc
Mai iartă-ne Doamne o dată
Privește spre noi cu-ndurare
Căci numai Tu poți să preschimbi
În cântec durerea ce doare.
Privește spre noi cu-ndurare
Căci numai Tu poți să preschimbi
În cântec durerea ce doare.
Oriunde-aș privi e durere:
Mor oameni prea tineri să moară
De boli, accidente, de teamă
Că viața prea tare-o să-i doară
Și plâng copilașii orfani,
Bunicii de dor se-ofilesc
Iar oamenii uită să ierte
Și uită ce-nseamnă „iubesc”!
Mor oameni prea tineri să moară
De boli, accidente, de teamă
Că viața prea tare-o să-i doară
Și plâng copilașii orfani,
Bunicii de dor se-ofilesc
Iar oamenii uită să ierte
Și uită ce-nseamnă „iubesc”!
O, Tată din ceruri privește
Cu milă din nou spre pământ
Revarsă o ploaie de pace,
De har prin cerescu-Ți Cuvânt
Căci tare mi-e dor de o lume
Scăldată-n surâs și senin,
Mi-e dor de cântarea de slavă
Când capu-mi aplec și mă-nchin
Cu milă din nou spre pământ
Revarsă o ploaie de pace,
De har prin cerescu-Ți Cuvânt
Căci tare mi-e dor de o lume
Scăldată-n surâs și senin,
Mi-e dor de cântarea de slavă
Când capu-mi aplec și mă-nchin
Și râuri de lacrimi se scurg
Războiul e-așa de aproape
Că cerul lumină-n amurg
Pe-alocuri furtuna e mare
Și ape năvalnic vuiesc,
Pământul suspină-n adâncuri
Și temeri mereu copleșesc
Războiul e-așa de aproape
Că cerul lumină-n amurg
Pe-alocuri furtuna e mare
Și ape năvalnic vuiesc,
Pământul suspină-n adâncuri
Și temeri mereu copleșesc
Mai iartă-ne Doamne o dată
Privește spre noi cu-ndurare
Căci numai Tu poți să preschimbi
În cântec durerea ce doare.
Privește spre noi cu-ndurare
Căci numai Tu poți să preschimbi
În cântec durerea ce doare.
Oriunde-aș privi e durere:
Mor oameni prea tineri să moară
De boli, accidente, de teamă
Că viața prea tare-o să-i doară
Și plâng copilașii orfani,
Bunicii de dor se-ofilesc
Iar oamenii uită să ierte
Și uită ce-nseamnă „iubesc”!
Mor oameni prea tineri să moară
De boli, accidente, de teamă
Că viața prea tare-o să-i doară
Și plâng copilașii orfani,
Bunicii de dor se-ofilesc
Iar oamenii uită să ierte
Și uită ce-nseamnă „iubesc”!
O, Tată din ceruri privește
Cu milă din nou spre pământ
Revarsă o ploaie de pace,
De har prin cerescu-Ți Cuvânt
Căci tare mi-e dor de o lume
Scăldată-n surâs și senin,
Mi-e dor de cântarea de slavă
Când capu-mi aplec și mă-nchin
Cu milă din nou spre pământ
Revarsă o ploaie de pace,
De har prin cerescu-Ți Cuvânt
Căci tare mi-e dor de o lume
Scăldată-n surâs și senin,
Mi-e dor de cântarea de slavă
Când capu-mi aplec și mă-nchin
E-atâta durere în lume
Și râuri de lacrimi se scurg
Războiul e-așa de aproape
Că cerul lumină-n amurg
Pe-alocuri furtuna e mare
Și ape năvalnic vuiesc,
Pământul suspină-n adâncuri
Și temeri mereu copleșesc
Și râuri de lacrimi se scurg
Războiul e-așa de aproape
Că cerul lumină-n amurg
Pe-alocuri furtuna e mare
Și ape năvalnic vuiesc,
Pământul suspină-n adâncuri
Și temeri mereu copleșesc
Mai iartă-ne Doamne o dată
Privește spre noi cu-ndurare
Căci numai Tu poți să preschimbi
În cântec durerea ce doare.
Privește spre noi cu-ndurare
Căci numai Tu poți să preschimbi
În cântec durerea ce doare.
Oriunde-aș privi e durere:
Mor oameni prea tineri să moară
De boli, accidente, de teamă
Că viața prea tare-o să-i doară
Și plâng copilașii orfani,
Bunicii de dor se-ofilesc
Iar oamenii uită să ierte
Și uită ce-nseamnă „iubesc”!
Mor oameni prea tineri să moară
De boli, accidente, de teamă
Că viața prea tare-o să-i doară
Și plâng copilașii orfani,
Bunicii de dor se-ofilesc
Iar oamenii uită să ierte
Și uită ce-nseamnă „iubesc”!
O, Tată din ceruri privește
Cu milă din nou spre pământ
Revarsă o ploaie de pace,
De har prin cerescu-Ți Cuvânt
Căci tare mi-e dor de o lume
Scăldată-n surâs și senin,
Mi-e dor de cântarea de slavă
Când capu-mi aplec și mă-nchin
Cu milă din nou spre pământ
Revarsă o ploaie de pace,
De har prin cerescu-Ți Cuvânt
Căci tare mi-e dor de o lume
Scăldată-n surâs și senin,
Mi-e dor de cântarea de slavă
Când capu-mi aplec și mă-nchin
Și râuri de lacrimi se scurg
Războiul e-așa de aproape
Că cerul lumină-n amurg
Pe-alocuri furtuna e mare
Și ape năvalnic vuiesc,
Pământul suspină-n adâncuri
Și temeri mereu copleșesc
Războiul e-așa de aproape
Că cerul lumină-n amurg
Pe-alocuri furtuna e mare
Și ape năvalnic vuiesc,
Pământul suspină-n adâncuri
Și temeri mereu copleșesc
Mai iartă-ne Doamne o dată
Privește spre noi cu-ndurare
Căci numai Tu poți să preschimbi
În cântec durerea ce doare.
Privește spre noi cu-ndurare
Căci numai Tu poți să preschimbi
În cântec durerea ce doare.
Oriunde-aș privi e durere:
Mor oameni prea tineri să moară
De boli, accidente, de teamă
Că viața prea tare-o să-i doară
Și plâng copilașii orfani,
Bunicii de dor se-ofilesc
Iar oamenii uită să ierte
Și uită ce-nseamnă „iubesc”!
Mor oameni prea tineri să moară
De boli, accidente, de teamă
Că viața prea tare-o să-i doară
Și plâng copilașii orfani,
Bunicii de dor se-ofilesc
Iar oamenii uită să ierte
Și uită ce-nseamnă „iubesc”!
O, Tată din ceruri privește
Cu milă din nou spre pământ
Revarsă o ploaie de pace,
De har prin cerescu-Ți Cuvânt
Căci tare mi-e dor de o lume
Scăldată-n surâs și senin,
Mi-e dor de cântarea de slavă
Când capu-mi aplec și mă-nchin
Cu milă din nou spre pământ
Revarsă o ploaie de pace,
De har prin cerescu-Ți Cuvânt
Căci tare mi-e dor de o lume
Scăldată-n surâs și senin,
Mi-e dor de cântarea de slavă
Când capu-mi aplec și mă-nchin
